Publicat de: Ovidiu Creanga | 15 August 2011

Pe mine ma cheama Cezar

Pe mine mă cheamă Cezar

Pe mine mă cheamă Cezar, nu sunt un maidanez, dar sunt o corcitură, findcă tăticu a fost un câine lup Alsacian şi mămica un Labrador autentic. Tăticu nu avea culoare specifică rasei lui, adică un roşu cărămiziu, ci era negru având numai faţa şi botul roşu cărămiziu, culoare ce o avea şi pe burtă. Am uitat să spun pe tăticu îl chema Haiduc
Mămica era neagră ca pana corbului, având numai un fluturaş alb la gât, aşa cum au mirii când se duc la biserică la cununie, şi mai avea şi nişte cizmuliţe albe la toate picioarele. Ce-mi aduc bine aminte de la mămica, erau ochii, căprui, mari şi calzi de tot. Mămica nu putea şi nu a făcut rău nicidată nimănui. Pe mămica o chema Molda.
Tăticu ne vizita destul de des, fiindcă cred că o iubea pe mămica ce era cu trei ani mai mică decât el şi mămica fiindui prima dragoste îl iubea cu pasiune.
Noi am fost 8 fraţiori, 5 fetiţe si 3 băieţei, eu eram după cum spunea mămica, cel pe care l-a născut primul. Norocul nostru a fost ca mămica avea 8 ţâţe, două rânduri de câte patru, Ţâţa mea era prima în rândul de sus de lângă inimioara lui Mămica. Noi eram disciplinaţi niciodată nu ne repezeam la ţâţa altuia.
Într-o zi a venit la noi domnul doctor Panaitescu stăpânul lui Haiduc, a venit cu Haiduc care imediat a venit şi ne-a sărutat adică ne-a lins pe fiecare cu multă dragoste.. Domnul Panitescu s-au dus în altă cameră şi nu ştiu ce o fi discutat că stăpânul nostru domnul Arsenie, a venit destul de trist şi ne-a spus că un prieten de al domnului Panaitescu vrea să cumpere căţelul care s-a născut primul, adică pe mine. Stăpânul nostru vroia ca pe mine să mă oprească. Aveam 6 săptămâni tocmai ne înţărcase mămica şi noi tânjam după lapte, dar nu am avut încotro şi am început să mâncăm mâncare specială pentru căţei. A venit să mă ia domnul Puiu Calonfirescu noul meu stăpân care era un tânăr arătos care mi-a făcut o impresie bună cum l-am văzut. M-am despărţit foarte greu de frăţiorii mei şi de mămica care plângea deabinelea.
Noul meu stăpân era fosrte cum se cade, m-a luat în braţe şi s-a dus la o maşină elegantă şi s-a ajezat cu mine în braţe pe bancheta din spate nu lângă şofer.
– Pe tine o să te cheme Cezar cum l-a chemat pe bunicul meu, căruia îi placeau foarte mult câinii, avea o turmă întreagă,
Şi de atunci sunt Cezar.
Puiu avea un servitor bătrân, cred că îl moştenise de la ta-tsu, Pandele, care de la început nu m-a putut suferi:
– Câinele se ţine afară, în lanţ sau liber dacă ai curte, şi noi avem slavă Domnului, şi noptea doarme în cuşca lui afară. Nu ştiu ce modă mai e asta să ţii câinele în casă şi să-l pupi în bot.
– Pandele află că eu am să-l ţin în casă şi culmea o să doarmă cu mine în pat.
Pandele crăpa de ciudă, deci făcusem rost de un duşmau destul de periculos că eram la mâna lui, el imi va da să mănânc şi în lipsa lui Puiu mă va scoate la plimbare.
Puiu mi-a luat un dresor şi în mai puţin de o lună eram : „tobă de carte”. Puiu mă iubea în toată regula, mă lua cu el la moşie la Calonfireşti sau la pescuit că avea un iaz mare lângă conac. Eu creşteam văzând cu ochii şi am moştenit-o mai mult pe mămica eram negru ca pana corbului peste tot corpul şi aveam şi eu urechile blegi ca mămica.
Mi-am pus în gând să-l cuceesc pe Pandele şi l-am cobzărit până am reuşit, de mă lua şi el în braţe cu toate că eram gojgogea şoldanul.
De la o vecină de a noastră am cunoscut o fetiţă cam de vârsta mea, un Boxer veritabil cu pedigree, pe care o chema Diana care nu avea coada tăiată ca boxerii că stăpâna ei boieroaica Ilinca Mavrocordat nu a vrut „să mutileze fetiţa”. Când m-am întâlnit prima dată cu Diana, după ce ne-am miosit unde trebuie, am simţit ca m-am îndrăgostit spontan „lulea”, şi Diana la fel. Ne-am jurat credinţă veşnică şi după ce ne-am sărutat Puiu m-a luat acasă spre regretul meu şi a lui Diana.
Vedeţi ce gusturi rafinate are Cezar. Vedeţi cât de frumoasa este Diana ?
Adată, era o zi frumoasă de primăvară, tocmai înflorise glicinele, m-am furişat ca un hoţ să nu mă vadă Pandele, Puiu nu era acasă, şi m-am dus la Diana, ea a zbughit-o din casă şi ne-am dus în grădină. Diana murea de nerabdare să-mi spună şi mie ce aizise în dimineaţa aia de la o prietenă de a lui stăpâna ei, boieroaica Ilinca Mavrocordat. Că Puiu Calonfirescu cât a stat la Paris la Facultate, urmase Dreptul, a avut o amantă Michelle, ce era chelneriţă la un bistro din „Cartierul Latin” unde sunt mai mult studenţi români. Michelle era o bruneţică apetisantă cu vre-o patra ani mai mică decât Puiu, care avea numai „Şcoala Vieţii” şi care-i cunoştea pe toţi stdenţii din Cartierul Latin, nu după ce aveau ei sub pălărie ci după ce aveau în pantaloni. L-a trombonit pe Puiu, cum că ar fi rămas gravidă cu el. Puiu om de onoare a luat-o de nevastă. Michelle a simulat că a avut un avort spontan şi a rămas nevasta lui cu care s-a întors acasă în România. Michelle afară de amor nu ştia să facă nimic, şi. năpraznic îi plăceau bărbaţii. Odată, Puiu era la vânătoare de mistreţi şi s-a înors acasă cu o zi mai devreme, avea el o presimţire. Avea cheia de la casă, dormitorul în mod neobişnuit era încuiat pe dinăuntru cu un foraibăr. S-a opintit odată de a sărit foraibărul cât colo şi ce să vezi. Michelle transigurtă de plăcere făcea amor cu cel mai bun prieten a lui Puiu, Costel Niţescu. Nu i-a împuşcat cu toate că avea arma de vânătoare încărcată, i-a pus să scrie că au fost surprinşi efectuând un act secxual în patul conjugal al domnlui Puiu Calonfirescu. Ei, după divorţul soţilor Calonfirescu se obligă să se căsătorească şi să nu divorţeze niciodată. Asta era cea mai cruntă răzbunare a lui Puiu. Puiu nu s-a mai căsătorit ci avea numeroase aventuri cu cocoşnetul Bucureştiului.
Mă gândesc şi eu ca prostu, de ce la o femeie de moravuri uşoare, m-am ferit să zic curvă, i se spune: „Uite căţeaua dracului” că la noi căţelele sunt în „călduri” numai de două ori pe an atunci când mama Natură a hotărât ca ele să procreeze urmaşi, şi dacă în restul timpului încerci să-i faci avansuri sexuale, te latră, te muşcă şi nu te lasă. Pe când doamnele de care am spus mai sus, sunt permanent în „călduri”..
Şi eu am suferit o amară deziluzie din cauza iubitei mele Diana care zicea ca ar sări şi în foc pentru mine. Deorece Diana se apropia de vârsta biologică ce-i permitea să aibă un „afair” şi apoi să aducă pe lume nişte puişori, doamna Ilinca Mavrocordat s-a speriat că Diana va face această treabă cu mine care sunt o corcitură şi s-a pus pe capul lui Puiu să mă castreze. Deoarece Ilinca era un fel de mătuşe de a lui Puiu, şi circulau zvonuri că i-ar lăsa prin testament o bună parte din imensa ei avere, Puiu a fost de acord, şi am fost castrat, cu toate că m-am milogit, am plâns şi am dat din picioare. Am suferit mult până s-a vindecat rana. Un lucru neaşteptat, Diana a început să fie din ce în ce mai indiferentă cu mine şi culme durerii, într-o zi am vazut cu ochii mei cum Diana făcea dragoste cu un haidamac bocciu şi urât, dar Boxer rasă pură.
Atunci mi-am dat seama că eu greşiam crezând că dragostea porneşte de la inimă, văd că porneşte de cu totul din altă parte. Puiu era din ce în ce mai trist, odată l-am surprins vorbind cu Pandele:
– Nene Pandele e de jale, bolşevicii sunt deja lâgă Nistru. În mod sigur am pierdtut războiul, vin comuniştii şi va fi vai de capul nostru.
– Ai dreptaate domnu Puiu am nişte rude în Basarabia şi ce am auzit de la ei m-a îngrozit..
Şi bolşevicii au venit. Câţva ani până a pus total mâna pe Putere, a mai bălmojit-o. moşierii nu pierduseră încă moşiile, Puiu şi boieroaica Ilinca Mvrocordat se duceau mai rar la moşie, se zvonea că gvernul va face „nţionalizări”.
Eu îmbtrâneam, aveam 10 ani, începuse să-mi apară fire albe pe lângă bot, mă mişcam mai greu, mă dureau oasele, parcă aveam un jăratec în ceafă.
Într-o noapte, în ziua când au cofiscat moşia lui Puiu o ceată de vre-o 8 haidamaci au sărit peste poartă a încept să înjure şi să ameninţe că sparg uşa dacă nu li se deschide. Puiu s-a dus în pijama şi le-a deschis. L-au umflat imediat şi de atunci nu l-am mai văzut.
– Ce facem cu javra asta merită să stricăm un glonţ ?
Atunci a intrat un şef mai mare şi i-a oprit să mă împuşte. Mă gândesc că mai bine o făceau.
Trei zile cât au furat, chipurile au făcut inventarul, m-au ţint în beci fără apă şi mâncare. După trei zile a venit şi m-a luat o verişoara de a lui Puiu ce locuieşte în Balta Albă.
Sănătatea mea era zdruncinată rău. Mi se dădea mâncare proastă şi puţină. Nimeni nu avea un cuvânt bun pentru mine din contra într-na auzeam:
– Ne-am pricopsit cu javra asta bătrână, de i-a crapa ochii odata să scăpăm de ea.
Am ajuns la 12 ani, năpârlisem, aveam pe corp pete maro roşcat culoarea lupilor Alsacieni. Îmi căzuse, mai întâi măselele apoi caninii şi dinţii din faţa. Spre ghinionul meu am început să am incontinenţă urinară. Atunci noii mei stăpâni m-au aruncat în stradă „ca să-l ia hingherii” , şi hingherii m-au luat chir în prima zi
– Ăstă-i câine boieresc, uite ce zgardă are, pe ăsta trebuie să-l trimte pe lumea cealaltă dintr-o singură lovitură de măciucă să nu se mai zvârcolească sau să scheaune.
Zise unu borţos cu o ceafă unsuroasă cu vre-o trei straturi de osânză.
– Ia mai dă-l în mă-sa ce ăsta nu e tot câine lasă că-i ating eu o mocică de aia mare la moalele capului de o mierleşte imediat. Mă duc să vaz unde o puse Buzatu.
Toţi erau tuciurii, adică ţigani, numai şefu era mai alb.
Dragii mei v-am plictisit cu povestea vieţii mele, acum trebuie să termin povestirea că vine Ciupitu că a găsit măciuca aia mare şi-mi arde una la molele capului de o mierlesc imediat.
Să ştiţi că Cezar a iubit oamnnii că ei sunt „omenoşi” nu „câinoşi” ca noi câinii şi iertaţi-l pe Ciupitu cae vine fuga cu măciuca aia mare.
Vă iubesc mult, sunt gata de ultimul sacrificiu.
Cezar, Corcitu
Ovidu Creangă 04 mai, 2010 Toronto

Pe mine mă cheamă Cezar

Pe mine mă cheamă Cezar, nu sunt un maidanez, dar sunt o corcitură, findcă tăticu a fost un câine lup Alsacian şi mămica un Labrador autentic. Tăticu nu avea culoare specifică rasei lui, adică un roşu cărămiziu, ci era negru având numai faţa şi botul roşu cărămiziu, culoare ce o avea şi pe burtă. Am uitat să spun pe tăticu îl chema Haiduc
Mămica era neagră ca pana corbului, având numai un fluturaş alb la gât, aşa cum au mirii când se duc la biserică la cununie, şi mai avea şi nişte cizmuliţe albe la toate picioarele. Ce-mi aduc bine aminte de la mămica, erau ochii, căprui, mari şi calzi de tot. Mămica nu putea şi nu a făcut rău nicidată nimănui. Pe mămica o chema Molda.
Tăticu ne vizita destul de des, fiindcă cred că o iubea pe mămica ce era cu trei ani mai mică decât el şi mămica fiindui prima dragoste îl iubea cu pasiune.
Noi am fost 8 fraţiori, 5 fetiţe si 3 băieţei, eu eram după cum spunea mămica, cel pe care l-a născut primul. Norocul nostru a fost ca mămica avea 8 ţâţe, două rânduri de câte patru, Ţâţa mea era prima în rândul de sus de lângă inimioara lui Mămica. Noi eram disciplinaţi niciodată nu ne repezeam la ţâţa altuia.
Într-o zi a venit la noi domnul doctor Panaitescu stăpânul lui Haiduc, a venit cu Haiduc care imediat a venit şi ne-a sărutat adică ne-a lins pe fiecare cu multă dragoste.. Domnul Panitescu s-au dus în altă cameră şi nu ştiu ce o fi discutat că stăpânul nostru domnul Arsenie, a venit destul de trist şi ne-a spus că un prieten de al domnului Panaitescu vrea să cumpere căţelul care s-a născut primul, adică pe mine. Stăpânul nostru vroia ca pe mine să mă oprească. Aveam 6 săptămâni tocmai ne înţărcase mămica şi noi tânjam după lapte, dar nu am avut încotro şi am început să mâncăm mâncare specială pentru căţei. A venit să mă ia domnul Puiu Calonfirescu noul meu stăpân care era un tânăr arătos care mi-a făcut o impresie bună cum l-am văzut. M-am despărţit foarte greu de frăţiorii mei şi de mămica care plângea deabinelea.
Noul meu stăpân era fosrte cum se cade, m-a luat în braţe şi s-a dus la o maşină elegantă şi s-a ajezat cu mine în braţe pe bancheta din spate nu lângă şofer.
– Pe tine o să te cheme Cezar cum l-a chemat pe bunicul meu, căruia îi placeau foarte mult câinii, avea o turmă întreagă,
Şi de atunci sunt Cezar.
Puiu avea un servitor bătrân, cred că îl moştenise de la ta-tsu, Pandele, care de la început nu m-a putut suferi:
– Câinele se ţine afară, în lanţ sau liber dacă ai curte, şi noi avem slavă Domnului, şi noptea doarme în cuşca lui afară. Nu ştiu ce modă mai e asta să ţii câinele în casă şi să-l pupi în bot.
– Pandele află că eu am să-l ţin în casă şi culmea o să doarmă cu mine în pat.
Pandele crăpa de ciudă, deci făcusem rost de un duşmau destul de periculos că eram la mâna lui, el imi va da să mănânc şi în lipsa lui Puiu mă va scoate la plimbare.
Puiu mi-a luat un dresor şi în mai puţin de o lună eram : „tobă de carte”. Puiu mă iubea în toată regula, mă lua cu el la moşie la Calonfireşti sau la pescuit că avea un iaz mare lângă conac. Eu creşteam văzând cu ochii şi am moştenit-o mai mult pe mămica eram negru ca pana corbului peste tot corpul şi aveam şi eu urechile blegi ca mămica.
Mi-am pus în gând să-l cuceesc pe Pandele şi l-am cobzărit până am reuşit, de mă lua şi el în braţe cu toate că eram gojgogea şoldanul.
De la o vecină de a noastră am cunoscut o fetiţă cam de vârsta mea, un Boxer veritabil cu pedigree, pe care o chema Diana care nu avea coada tăiată ca boxerii că stăpâna ei boieroaica Ilinca Mavrocordat nu a vrut „să mutileze fetiţa”. Când m-am întâlnit prima dată cu Diana, după ce ne-am miosit unde trebuie, am simţit ca m-am îndrăgostit spontan „lulea”, şi Diana la fel. Ne-am jurat credinţă veşnică şi după ce ne-am sărutat Puiu m-a luat acasă spre regretul meu şi a lui Diana.
Vedeţi ce gusturi rafinate are Cezar. Vedeţi cât de frumoasa este Diana ?
Adată, era o zi frumoasă de primăvară, tocmai înflorise glicinele, m-am furişat ca un hoţ să nu mă vadă Pandele, Puiu nu era acasă, şi m-am dus la Diana, ea a zbughit-o din casă şi ne-am dus în grădină. Diana murea de nerabdare să-mi spună şi mie ce aizise în dimineaţa aia de la o prietenă de a lui stăpâna ei, boieroaica Ilinca Mavrocordat. Că Puiu Calonfirescu cât a stat la Paris la Facultate, urmase Dreptul, a avut o amantă Michelle, ce era chelneriţă la un bistro din „Cartierul Latin” unde sunt mai mult studenţi români. Michelle era o bruneţică apetisantă cu vre-o patra ani mai mică decât Puiu, care avea numai „Şcoala Vieţii” şi care-i cunoştea pe toţi stdenţii din Cartierul Latin, nu după ce aveau ei sub pălărie ci după ce aveau în pantaloni. L-a trombonit pe Puiu, cum că ar fi rămas gravidă cu el. Puiu om de onoare a luat-o de nevastă. Michelle a simulat că a avut un avort spontan şi a rămas nevasta lui cu care s-a întors acasă în România. Michelle afară de amor nu ştia să facă nimic, şi. năpraznic îi plăceau bărbaţii. Odată, Puiu era la vânătoare de mistreţi şi s-a înors acasă cu o zi mai devreme, avea el o presimţire. Avea cheia de la casă, dormitorul în mod neobişnuit era încuiat pe dinăuntru cu un foraibăr. S-a opintit odată de a sărit foraibărul cât colo şi ce să vezi. Michelle transigurtă de plăcere făcea amor cu cel mai bun prieten a lui Puiu, Costel Niţescu. Nu i-a împuşcat cu toate că avea arma de vânătoare încărcată, i-a pus să scrie că au fost surprinşi efectuând un act secxual în patul conjugal al domnlui Puiu Calonfirescu. Ei, după divorţul soţilor Calonfirescu se obligă să se căsătorească şi să nu divorţeze niciodată. Asta era cea mai cruntă răzbunare a lui Puiu. Puiu nu s-a mai căsătorit ci avea numeroase aventuri cu cocoşnetul Bucureştiului.
Mă gândesc şi eu ca prostu, de ce la o femeie de moravuri uşoare, m-am ferit să zic curvă, i se spune: „Uite căţeaua dracului” că la noi căţelele sunt în „călduri” numai de două ori pe an atunci când mama Natură a hotărât ca ele să procreeze urmaşi, şi dacă în restul timpului încerci să-i faci avansuri sexuale, te latră, te muşcă şi nu te lasă. Pe când doamnele de care am spus mai sus, sunt permanent în „călduri”..
Şi eu am suferit o amară deziluzie din cauza iubitei mele Diana care zicea ca ar sări şi în foc pentru mine. Deorece Diana se apropia de vârsta biologică ce-i permitea să aibă un „afair” şi apoi să aducă pe lume nişte puişori, doamna Ilinca Mavrocordat s-a speriat că Diana va face această treabă cu mine care sunt o corcitură şi s-a pus pe capul lui Puiu să mă castreze. Deoarece Ilinca era un fel de mătuşe de a lui Puiu, şi circulau zvonuri că i-ar lăsa prin testament o bună parte din imensa ei avere, Puiu a fost de acord, şi am fost castrat, cu toate că m-am milogit, am plâns şi am dat din picioare. Am suferit mult până s-a vindecat rana. Un lucru neaşteptat, Diana a început să fie din ce în ce mai indiferentă cu mine şi culme durerii, într-o zi am vazut cu ochii mei cum Diana făcea dragoste cu un haidamac bocciu şi urât, dar Boxer rasă pură.
Atunci mi-am dat seama că eu greşiam crezând că dragostea porneşte de la inimă, văd că porneşte de cu totul din altă parte. Puiu era din ce în ce mai trist, odată l-am surprins vorbind cu Pandele:
– Nene Pandele e de jale, bolşevicii sunt deja lâgă Nistru. În mod sigur am pierdtut războiul, vin comuniştii şi va fi vai de capul nostru.
– Ai dreptaate domnu Puiu am nişte rude în Basarabia şi ce am auzit de la ei m-a îngrozit..
Şi bolşevicii au venit. Câţva ani până a pus total mâna pe Putere, a mai bălmojit-o. moşierii nu pierduseră încă moşiile, Puiu şi boieroaica Ilinca Mvrocordat se duceau mai rar la moşie, se zvonea că gvernul va face „nţionalizări”.
Eu îmbtrâneam, aveam 10 ani, începuse să-mi apară fire albe pe lângă bot, mă mişcam mai greu, mă dureau oasele, parcă aveam un jăratec în ceafă.
Într-o noapte, în ziua când au cofiscat moşia lui Puiu o ceată de vre-o 8 haidamaci au sărit peste poartă a încept să înjure şi să ameninţe că sparg uşa dacă nu li se deschide. Puiu s-a dus în pijama şi le-a deschis. L-au umflat imediat şi de atunci nu l-am mai văzut.
– Ce facem cu javra asta merită să stricăm un glonţ ?
Atunci a intrat un şef mai mare şi i-a oprit să mă împuşte. Mă gândesc că mai bine o făceau.
Trei zile cât au furat, chipurile au făcut inventarul, m-au ţint în beci fără apă şi mâncare. După trei zile a venit şi m-a luat o verişoara de a lui Puiu ce locuieşte în Balta Albă.
Sănătatea mea era zdruncinată rău. Mi se dădea mâncare proastă şi puţină. Nimeni nu avea un cuvânt bun pentru mine din contra într-na auzeam:
– Ne-am pricopsit cu javra asta bătrână, de i-a crapa ochii odata să scăpăm de ea.
Am ajuns la 12 ani, năpârlisem, aveam pe corp pete maro roşcat culoarea lupilor Alsacieni. Îmi căzuse, mai întâi măselele apoi caninii şi dinţii din faţa. Spre ghinionul meu am început să am incontinenţă urinară. Atunci noii mei stăpâni m-au aruncat în stradă „ca să-l ia hingherii” , şi hingherii m-au luat chir în prima zi
– Ăstă-i câine boieresc, uite ce zgardă are, pe ăsta trebuie să-l trimte pe lumea cealaltă dintr-o singură lovitură de măciucă să nu se mai zvârcolească sau să scheaune.
Zise unu borţos cu o ceafă unsuroasă cu vre-o trei straturi de osânză.
– Ia mai dă-l în mă-sa ce ăsta nu e tot câine lasă că-i ating eu o mocică de aia mare la moalele capului de o mierleşte imediat. Mă duc să vaz unde o puse Buzatu.
Toţi erau tuciurii, adică ţigani, numai şefu era mai alb.
Dragii mei v-am plictisit cu povestea vieţii mele, acum trebuie să termin povestirea că vine Ciupitu că a găsit măciuca aia mare şi-mi arde una la molele capului de o mierlesc imediat.
Să ştiţi că Cezar a iubit oamnnii că ei sunt „omenoşi” nu „câinoşi” ca noi câinii şi iertaţi-l pe Ciupitu cae vine fuga cu măciuca aia mare.
Vă iubesc mult, sunt gata de ultimul sacrificiu.
Cezar, Corcitu
Ovidu Creangă 04 mai, 2010 Toronto

Pe mine mă cheamă Cezar

Pe mine mă cheamă Cezar, nu sunt un maidanez, dar sunt o corcitură, findcă tăticu a fost un câine lup Alsacian şi mămica un Labrador autentic. Tăticu nu avea culoare specifică rasei lui, adică un roşu cărămiziu, ci era negru având numai faţa şi botul roşu cărămiziu, culoare ce o avea şi pe burtă. Am uitat să spun pe tăticu îl chema Haiduc
Mămica era neagră ca pana corbului, având numai un fluturaş alb la gât, aşa cum au mirii când se duc la biserică la cununie, şi mai avea şi nişte cizmuliţe albe la toate picioarele. Ce-mi aduc bine aminte de la mămica, erau ochii, căprui, mari şi calzi de tot. Mămica nu putea şi nu a făcut rău nicidată nimănui. Pe mămica o chema Molda.
Tăticu ne vizita destul de des, fiindcă cred că o iubea pe mămica ce era cu trei ani mai mică decât el şi mămica fiindui prima dragoste îl iubea cu pasiune.
Noi am fost 8 fraţiori, 5 fetiţe si 3 băieţei, eu eram după cum spunea mămica, cel pe care l-a născut primul. Norocul nostru a fost ca mămica avea 8 ţâţe, două rânduri de câte patru, Ţâţa mea era prima în rândul de sus de lângă inimioara lui Mămica. Noi eram disciplinaţi niciodată nu ne repezeam la ţâţa altuia.
Într-o zi a venit la noi domnul doctor Panaitescu stăpânul lui Haiduc, a venit cu Haiduc care imediat a venit şi ne-a sărutat adică ne-a lins pe fiecare cu multă dragoste.. Domnul Panitescu s-au dus în altă cameră şi nu ştiu ce o fi discutat că stăpânul nostru domnul Arsenie, a venit destul de trist şi ne-a spus că un prieten de al domnului Panaitescu vrea să cumpere căţelul care s-a născut primul, adică pe mine. Stăpânul nostru vroia ca pe mine să mă oprească. Aveam 6 săptămâni tocmai ne înţărcase mămica şi noi tânjam după lapte, dar nu am avut încotro şi am început să mâncăm mâncare specială pentru căţei. A venit să mă ia domnul Puiu Calonfirescu noul meu stăpân care era un tânăr arătos care mi-a făcut o impresie bună cum l-am văzut. M-am despărţit foarte greu de frăţiorii mei şi de mămica care plângea deabinelea.
Noul meu stăpân era fosrte cum se cade, m-a luat în braţe şi s-a dus la o maşină elegantă şi s-a ajezat cu mine în braţe pe bancheta din spate nu lângă şofer.
– Pe tine o să te cheme Cezar cum l-a chemat pe bunicul meu, căruia îi placeau foarte mult câinii, avea o turmă întreagă,
Şi de atunci sunt Cezar.
Puiu avea un servitor bătrân, cred că îl moştenise de la ta-tsu, Pandele, care de la început nu m-a putut suferi:
– Câinele se ţine afară, în lanţ sau liber dacă ai curte, şi noi avem slavă Domnului, şi noptea doarme în cuşca lui afară. Nu ştiu ce modă mai e asta să ţii câinele în casă şi să-l pupi în bot.
– Pandele află că eu am să-l ţin în casă şi culmea o să doarmă cu mine în pat.
Pandele crăpa de ciudă, deci făcusem rost de un duşmau destul de periculos că eram la mâna lui, el imi va da să mănânc şi în lipsa lui Puiu mă va scoate la plimbare.
Puiu mi-a luat un dresor şi în mai puţin de o lună eram : „tobă de carte”. Puiu mă iubea în toată regula, mă lua cu el la moşie la Calonfireşti sau la pescuit că avea un iaz mare lângă conac. Eu creşteam văzând cu ochii şi am moştenit-o mai mult pe mămica eram negru ca pana corbului peste tot corpul şi aveam şi eu urechile blegi ca mămica.
Mi-am pus în gând să-l cuceesc pe Pandele şi l-am cobzărit până am reuşit, de mă lua şi el în braţe cu toate că eram gojgogea şoldanul.
De la o vecină de a noastră am cunoscut o fetiţă cam de vârsta mea, un Boxer veritabil cu pedigree, pe care o chema Diana care nu avea coada tăiată ca boxerii că stăpâna ei boieroaica Ilinca Mavrocordat nu a vrut „să mutileze fetiţa”. Când m-am întâlnit prima dată cu Diana, după ce ne-am miosit unde trebuie, am simţit ca m-am îndrăgostit spontan „lulea”, şi Diana la fel. Ne-am jurat credinţă veşnică şi după ce ne-am sărutat Puiu m-a luat acasă spre regretul meu şi a lui Diana.
Vedeţi ce gusturi rafinate are Cezar. Vedeţi cât de frumoasa este Diana ?
Adată, era o zi frumoasă de primăvară, tocmai înflorise glicinele, m-am furişat ca un hoţ să nu mă vadă Pandele, Puiu nu era acasă, şi m-am dus la Diana, ea a zbughit-o din casă şi ne-am dus în grădină. Diana murea de nerabdare să-mi spună şi mie ce aizise în dimineaţa aia de la o prietenă de a lui stăpâna ei, boieroaica Ilinca Mavrocordat. Că Puiu Calonfirescu cât a stat la Paris la Facultate, urmase Dreptul, a avut o amantă Michelle, ce era chelneriţă la un bistro din „Cartierul Latin” unde sunt mai mult studenţi români. Michelle era o bruneţică apetisantă cu vre-o patra ani mai mică decât Puiu, care avea numai „Şcoala Vieţii” şi care-i cunoştea pe toţi stdenţii din Cartierul Latin, nu după ce aveau ei sub pălărie ci după ce aveau în pantaloni. L-a trombonit pe Puiu, cum că ar fi rămas gravidă cu el. Puiu om de onoare a luat-o de nevastă. Michelle a simulat că a avut un avort spontan şi a rămas nevasta lui cu care s-a întors acasă în România. Michelle afară de amor nu ştia să facă nimic, şi. năpraznic îi plăceau bărbaţii. Odată, Puiu era la vânătoare de mistreţi şi s-a înors acasă cu o zi mai devreme, avea el o presimţire. Avea cheia de la casă, dormitorul în mod neobişnuit era încuiat pe dinăuntru cu un foraibăr. S-a opintit odată de a sărit foraibărul cât colo şi ce să vezi. Michelle transigurtă de plăcere făcea amor cu cel mai bun prieten a lui Puiu, Costel Niţescu. Nu i-a împuşcat cu toate că avea arma de vânătoare încărcată, i-a pus să scrie că au fost surprinşi efectuând un act secxual în patul conjugal al domnlui Puiu Calonfirescu. Ei, după divorţul soţilor Calonfirescu se obligă să se căsătorească şi să nu divorţeze niciodată. Asta era cea mai cruntă răzbunare a lui Puiu. Puiu nu s-a mai căsătorit ci avea numeroase aventuri cu cocoşnetul Bucureştiului.
Mă gândesc şi eu ca prostu, de ce la o femeie de moravuri uşoare, m-am ferit să zic curvă, i se spune: „Uite căţeaua dracului” că la noi căţelele sunt în „călduri” numai de două ori pe an atunci când mama Natură a hotărât ca ele să procreeze urmaşi, şi dacă în restul timpului încerci să-i faci avansuri sexuale, te latră, te muşcă şi nu te lasă. Pe când doamnele de care am spus mai sus, sunt permanent în „călduri”..
Şi eu am suferit o amară deziluzie din cauza iubitei mele Diana care zicea ca ar sări şi în foc pentru mine. Deorece Diana se apropia de vârsta biologică ce-i permitea să aibă un „afair” şi apoi să aducă pe lume nişte puişori, doamna Ilinca Mavrocordat s-a speriat că Diana va face această treabă cu mine care sunt o corcitură şi s-a pus pe capul lui Puiu să mă castreze. Deoarece Ilinca era un fel de mătuşe de a lui Puiu, şi circulau zvonuri că i-ar lăsa prin testament o bună parte din imensa ei avere, Puiu a fost de acord, şi am fost castrat, cu toate că m-am milogit, am plâns şi am dat din picioare. Am suferit mult până s-a vindecat rana. Un lucru neaşteptat, Diana a început să fie din ce în ce mai indiferentă cu mine şi culme durerii, într-o zi am vazut cu ochii mei cum Diana făcea dragoste cu un haidamac bocciu şi urât, dar Boxer rasă pură.
Atunci mi-am dat seama că eu greşiam crezând că dragostea porneşte de la inimă, văd că porneşte de cu totul din altă parte. Puiu era din ce în ce mai trist, odată l-am surprins vorbind cu Pandele:
– Nene Pandele e de jale, bolşevicii sunt deja lâgă Nistru. În mod sigur am pierdtut războiul, vin comuniştii şi va fi vai de capul nostru.
– Ai dreptaate domnu Puiu am nişte rude în Basarabia şi ce am auzit de la ei m-a îngrozit..
Şi bolşevicii au venit. Câţva ani până a pus total mâna pe Putere, a mai bălmojit-o. moşierii nu pierduseră încă moşiile, Puiu şi boieroaica Ilinca Mvrocordat se duceau mai rar la moşie, se zvonea că gvernul va face „nţionalizări”.
Eu îmbtrâneam, aveam 10 ani, începuse să-mi apară fire albe pe lângă bot, mă mişcam mai greu, mă dureau oasele, parcă aveam un jăratec în ceafă.
Într-o noapte, în ziua când au cofiscat moşia lui Puiu o ceată de vre-o 8 haidamaci au sărit peste poartă a încept să înjure şi să ameninţe că sparg uşa dacă nu li se deschide. Puiu s-a dus în pijama şi le-a deschis. L-au umflat imediat şi de atunci nu l-am mai văzut.
– Ce facem cu javra asta merită să stricăm un glonţ ?
Atunci a intrat un şef mai mare şi i-a oprit să mă împuşte. Mă gândesc că mai bine o făceau.
Trei zile cât au furat, chipurile au făcut inventarul, m-au ţint în beci fără apă şi mâncare. După trei zile a venit şi m-a luat o verişoara de a lui Puiu ce locuieşte în Balta Albă.
Sănătatea mea era zdruncinată rău. Mi se dădea mâncare proastă şi puţină. Nimeni nu avea un cuvânt bun pentru mine din contra într-na auzeam:
– Ne-am pricopsit cu javra asta bătrână, de i-a crapa ochii odata să scăpăm de ea.
Am ajuns la 12 ani, năpârlisem, aveam pe corp pete maro roşcat culoarea lupilor Alsacieni. Îmi căzuse, mai întâi măselele apoi caninii şi dinţii din faţa. Spre ghinionul meu am început să am incontinenţă urinară. Atunci noii mei stăpâni m-au aruncat în stradă „ca să-l ia hingherii” , şi hingherii m-au luat chir în prima zi
– Ăstă-i câine boieresc, uite ce zgardă are, pe ăsta trebuie să-l trimte pe lumea cealaltă dintr-o singură lovitură de măciucă să nu se mai zvârcolească sau să scheaune.
Zise unu borţos cu o ceafă unsuroasă cu vre-o trei straturi de osânză.
– Ia mai dă-l în mă-sa ce ăsta nu e tot câine lasă că-i ating eu o mocică de aia mare la moalele capului de o mierleşte imediat. Mă duc să vaz unde o puse Buzatu.
Toţi erau tuciurii, adică ţigani, numai şefu era mai alb.
Dragii mei v-am plictisit cu povestea vieţii mele, acum trebuie să termin povestirea că vine Ciupitu că a găsit măciuca aia mare şi-mi arde una la molele capului de o mierlesc imediat.
Să ştiţi că Cezar a iubit oamnnii că ei sunt „omenoşi” nu „câinoşi” ca noi câinii şi iertaţi-l pe Ciupitu cae vine fuga cu măciuca aia mare.
Vă iubesc mult, sunt gata de ultimul sacrificiu.
Cezar, Corcitu
Ovidu Creangă 04 mai, 2010 Toronto

Pe mine mă cheamă Cezar

Pe mine mă cheamă Cezar, nu sunt un maidanez, dar sunt o corcitură, findcă tăticu a fost un câine lup Alsacian şi mămica un Labrador autentic. Tăticu nu avea culoare specifică rasei lui, adică un roşu cărămiziu, ci era negru având numai faţa şi botul roşu cărămiziu, culoare ce o avea şi pe burtă. Am uitat să spun pe tăticu îl chema Haiduc
Mămica era neagră ca pana corbului, având numai un fluturaş alb la gât, aşa cum au mirii când se duc la biserică la cununie, şi mai avea şi nişte cizmuliţe albe la toate picioarele. Ce-mi aduc bine aminte de la mămica, erau ochii, căprui, mari şi calzi de tot. Mămica nu putea şi nu a făcut rău nicidată nimănui. Pe mămica o chema Molda.
Tăticu ne vizita destul de des, fiindcă cred că o iubea pe mămica ce era cu trei ani mai mică decât el şi mămica fiindui prima dragoste îl iubea cu pasiune.
Noi am fost 8 fraţiori, 5 fetiţe si 3 băieţei, eu eram după cum spunea mămica, cel pe care l-a născut primul. Norocul nostru a fost ca mămica avea 8 ţâţe, două rânduri de câte patru, Ţâţa mea era prima în rândul de sus de lângă inimioara lui Mămica. Noi eram disciplinaţi niciodată nu ne repezeam la ţâţa altuia.
Într-o zi a venit la noi domnul doctor Panaitescu stăpânul lui Haiduc, a venit cu Haiduc care imediat a venit şi ne-a sărutat adică ne-a lins pe fiecare cu multă dragoste.. Domnul Panitescu s-au dus în altă cameră şi nu ştiu ce o fi discutat că stăpânul nostru domnul Arsenie, a venit destul de trist şi ne-a spus că un prieten de al domnului Panaitescu vrea să cumpere căţelul care s-a născut primul, adică pe mine. Stăpânul nostru vroia ca pe mine să mă oprească. Aveam 6 săptămâni tocmai ne înţărcase mămica şi noi tânjam după lapte, dar nu am avut încotro şi am început să mâncăm mâncare specială pentru căţei. A venit să mă ia domnul Puiu Calonfirescu noul meu stăpân care era un tânăr arătos care mi-a făcut o impresie bună cum l-am văzut. M-am despărţit foarte greu de frăţiorii mei şi de mămica care plângea deabinelea.
Noul meu stăpân era fosrte cum se cade, m-a luat în braţe şi s-a dus la o maşină elegantă şi s-a ajezat cu mine în braţe pe bancheta din spate nu lângă şofer.
– Pe tine o să te cheme Cezar cum l-a chemat pe bunicul meu, căruia îi placeau foarte mult câinii, avea o turmă întreagă,
Şi de atunci sunt Cezar.
Puiu avea un servitor bătrân, cred că îl moştenise de la ta-tsu, Pandele, care de la început nu m-a putut suferi:
– Câinele se ţine afară, în lanţ sau liber dacă ai curte, şi noi avem slavă Domnului, şi noptea doarme în cuşca lui afară. Nu ştiu ce modă mai e asta să ţii câinele în casă şi să-l pupi în bot.
– Pandele află că eu am să-l ţin în casă şi culmea o să doarmă cu mine în pat.
Pandele crăpa de ciudă, deci făcusem rost de un duşmau destul de periculos că eram la mâna lui, el imi va da să mănânc şi în lipsa lui Puiu mă va scoate la plimbare.
Puiu mi-a luat un dresor şi în mai puţin de o lună eram : „tobă de carte”. Puiu mă iubea în toată regula, mă lua cu el la moşie la Calonfireşti sau la pescuit că avea un iaz mare lângă conac. Eu creşteam văzând cu ochii şi am moştenit-o mai mult pe mămica eram negru ca pana corbului peste tot corpul şi aveam şi eu urechile blegi ca mămica.
Mi-am pus în gând să-l cuceesc pe Pandele şi l-am cobzărit până am reuşit, de mă lua şi el în braţe cu toate că eram gojgogea şoldanul.
De la o vecină de a noastră am cunoscut o fetiţă cam de vârsta mea, un Boxer veritabil cu pedigree, pe care o chema Diana care nu avea coada tăiată ca boxerii că stăpâna ei boieroaica Ilinca Mavrocordat nu a vrut „să mutileze fetiţa”. Când m-am întâlnit prima dată cu Diana, după ce ne-am miosit unde trebuie, am simţit ca m-am îndrăgostit spontan „lulea”, şi Diana la fel. Ne-am jurat credinţă veşnică şi după ce ne-am sărutat Puiu m-a luat acasă spre regretul meu şi a lui Diana.
Vedeţi ce gusturi rafinate are Cezar. Vedeţi cât de frumoasa este Diana ?
Adată, era o zi frumoasă de primăvară, tocmai înflorise glicinele, m-am furişat ca un hoţ să nu mă vadă Pandele, Puiu nu era acasă, şi m-am dus la Diana, ea a zbughit-o din casă şi ne-am dus în grădină. Diana murea de nerabdare să-mi spună şi mie ce aizise în dimineaţa aia de la o prietenă de a lui stăpâna ei, boieroaica Ilinca Mavrocordat. Că Puiu Calonfirescu cât a stat la Paris la Facultate, urmase Dreptul, a avut o amantă Michelle, ce era chelneriţă la un bistro din „Cartierul Latin” unde sunt mai mult studenţi români. Michelle era o bruneţică apetisantă cu vre-o patra ani mai mică decât Puiu, care avea numai „Şcoala Vieţii” şi care-i cunoştea pe toţi stdenţii din Cartierul Latin, nu după ce aveau ei sub pălărie ci după ce aveau în pantaloni. L-a trombonit pe Puiu, cum că ar fi rămas gravidă cu el. Puiu om de onoare a luat-o de nevastă. Michelle a simulat că a avut un avort spontan şi a rămas nevasta lui cu care s-a întors acasă în România. Michelle afară de amor nu ştia să facă nimic, şi. năpraznic îi plăceau bărbaţii. Odată, Puiu era la vânătoare de mistreţi şi s-a înors acasă cu o zi mai devreme, avea el o presimţire. Avea cheia de la casă, dormitorul în mod neobişnuit era încuiat pe dinăuntru cu un foraibăr. S-a opintit odată de a sărit foraibărul cât colo şi ce să vezi. Michelle transigurtă de plăcere făcea amor cu cel mai bun prieten a lui Puiu, Costel Niţescu. Nu i-a împuşcat cu toate că avea arma de vânătoare încărcată, i-a pus să scrie că au fost surprinşi efectuând un act secxual în patul conjugal al domnlui Puiu Calonfirescu. Ei, după divorţul soţilor Calonfirescu se obligă să se căsătorească şi să nu divorţeze niciodată. Asta era cea mai cruntă răzbunare a lui Puiu. Puiu nu s-a mai căsătorit ci avea numeroase aventuri cu cocoşnetul Bucureştiului.
Mă gândesc şi eu ca prostu, de ce la o femeie de moravuri uşoare, m-am ferit să zic curvă, i se spune: „Uite căţeaua dracului” că la noi căţelele sunt în „călduri” numai de două ori pe an atunci când mama Natură a hotărât ca ele să procreeze urmaşi, şi dacă în restul timpului încerci să-i faci avansuri sexuale, te latră, te muşcă şi nu te lasă. Pe când doamnele de care am spus mai sus, sunt permanent în „călduri”..
Şi eu am suferit o amară deziluzie din cauza iubitei mele Diana care zicea ca ar sări şi în foc pentru mine. Deorece Diana se apropia de vârsta biologică ce-i permitea să aibă un „afair” şi apoi să aducă pe lume nişte puişori, doamna Ilinca Mavrocordat s-a speriat că Diana va face această treabă cu mine care sunt o corcitură şi s-a pus pe capul lui Puiu să mă castreze. Deoarece Ilinca era un fel de mătuşe de a lui Puiu, şi circulau zvonuri că i-ar lăsa prin testament o bună parte din imensa ei avere, Puiu a fost de acord, şi am fost castrat, cu toate că m-am milogit, am plâns şi am dat din picioare. Am suferit mult până s-a vindecat rana. Un lucru neaşteptat, Diana a început să fie din ce în ce mai indiferentă cu mine şi culme durerii, într-o zi am vazut cu ochii mei cum Diana făcea dragoste cu un haidamac bocciu şi urât, dar Boxer rasă pură.
Atunci mi-am dat seama că eu greşiam crezând că dragostea porneşte de la inimă, văd că porneşte de cu totul din altă parte. Puiu era din ce în ce mai trist, odată l-am surprins vorbind cu Pandele:
– Nene Pandele e de jale, bolşevicii sunt deja lâgă Nistru. În mod sigur am pierdtut războiul, vin comuniştii şi va fi vai de capul nostru.
– Ai dreptaate domnu Puiu am nişte rude în Basarabia şi ce am auzit de la ei m-a îngrozit..
Şi bolşevicii au venit. Câţva ani până a pus total mâna pe Putere, a mai bălmojit-o. moşierii nu pierduseră încă moşiile, Puiu şi boieroaica Ilinca Mvrocordat se duceau mai rar la moşie, se zvonea că gvernul va face „nţionalizări”.
Eu îmbtrâneam, aveam 10 ani, începuse să-mi apară fire albe pe lângă bot, mă mişcam mai greu, mă dureau oasele, parcă aveam un jăratec în ceafă.
Într-o noapte, în ziua când au cofiscat moşia lui Puiu o ceată de vre-o 8 haidamaci au sărit peste poartă a încept să înjure şi să ameninţe că sparg uşa dacă nu li se deschide. Puiu s-a dus în pijama şi le-a deschis. L-au umflat imediat şi de atunci nu l-am mai văzut.
– Ce facem cu javra asta merită să stricăm un glonţ ?
Atunci a intrat un şef mai mare şi i-a oprit să mă împuşte. Mă gândesc că mai bine o făceau.
Trei zile cât au furat, chipurile au făcut inventarul, m-au ţint în beci fără apă şi mâncare. După trei zile a venit şi m-a luat o verişoara de a lui Puiu ce locuieşte în Balta Albă.
Sănătatea mea era zdruncinată rău. Mi se dădea mâncare proastă şi puţină. Nimeni nu avea un cuvânt bun pentru mine din contra într-na auzeam:
– Ne-am pricopsit cu javra asta bătrână, de i-a crapa ochii odata să scăpăm de ea.
Am ajuns la 12 ani, năpârlisem, aveam pe corp pete maro roşcat culoarea lupilor Alsacieni. Îmi căzuse, mai întâi măselele apoi caninii şi dinţii din faţa. Spre ghinionul meu am început să am incontinenţă urinară. Atunci noii mei stăpâni m-au aruncat în stradă „ca să-l ia hingherii” , şi hingherii m-au luat chir în prima zi
– Ăstă-i câine boieresc, uite ce zgardă are, pe ăsta trebuie să-l trimte pe lumea cealaltă dintr-o singură lovitură de măciucă să nu se mai zvârcolească sau să scheaune.
Zise unu borţos cu o ceafă unsuroasă cu vre-o trei straturi de osânză.
– Ia mai dă-l în mă-sa ce ăsta nu e tot câine lasă că-i ating eu o mocică de aia mare la moalele capului de o mierleşte imediat. Mă duc să vaz unde o puse Buzatu.
Toţi erau tuciurii, adică ţigani, numai şefu era mai alb.
Dragii mei v-am plictisit cu povestea vieţii mele, acum trebuie să termin povestirea că vine Ciupitu că a găsit măciuca aia mare şi-mi arde una la molele capului de o mierlesc imediat.
Să ştiţi că Cezar a iubit oamnnii că ei sunt „omenoşi” nu „câinoşi” ca noi câinii şi iertaţi-l pe Ciupitu cae vine fuga cu măciuca aia mare.
Vă iubesc mult, sunt gata de ultimul sacrificiu.
Cezar, Corcitu
Ovidu Creangă 04 mai, 2010 Toronto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: