Publicat de: Ovidiu Creanga | 16 Iulie 2011

Quo vadis Romania

Diaspora si Reintregirea

Societatea civila pentru reintregirea Romaniei

Memorandum pentru Reintregire
Memorialul Patimilor Romanesti

ACCESARI
1,554 hits

VIZITATORI

ARHIVA
Selectează o lună iulie 2011 (1) iunie 2011 (7) mai 2011 (5) aprilie 2011 (4)

CALENDAR

iulie 2011

Lu

Ma

Mi

Jo

Vi

Du

« Iun

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

21

22

23

24

25

26

27

28

29

30

31

ARTICOLE RECENTE
Ranza basarabeanului
Destine tragice – Regele Mihai si Ion Antonescu
Quo Vadis, Romania?
Domnului profesor Ion Coja
Pt. Traian Basescu: “Tradarea” Regelui Romaniei

Top Posts & Pages
Ranza basarabeanului
Rusia in razboi cu Romania
Destine tragice – Regele Mihai si Ion Antonescu

ARTICOLE
Interventie la APCE
Organizatie politica a societatii civile
Zi Nationala pentru Victimele genocidului

COMENTARII

Catalin on Domnului profesor Ion Coj…

Catalin on Destine tragice – Regele…

Observator on Destine tragice – Regele…

Observator on Destine tragice – Regele…

dan on Rusine, domnule Basescu!

Ranza basarabeanului

Posted by Mircea Popescu pe iulie 14, 2011

Certuri peste certuri, aratat cu degetul spre Filat, spre Ghimpu, spre Lupu, spre mai stiu eu cine. “Filat nu-i in stare sa conduca” striga ba stanga, ba dreapta, ba chibitii de pe margine.
Dar oare faptul ca Filat nu poate conduce sa fie problema cea mare a Basarabiei, scuzati, a Republicii Moldova?
In Basarabia, nici Sfantul Petru, Doamne iarta-mi blasfemia, nu ar putea conduce.
Acolo, de la vladica la opinca toti cunosc politica, management, diplomatie, etc.
Toti sunt conducatori inascuti, toti sunt detinatorii adevarului absolut, toti sunt profeti (“V-am spus eu ca …”).
Si deoarece toti sunt conducatori, de aia nici nu vor sa se uneasca cu Romania unde poate ca nu vor mai fi prim-ministri, ministri, presedinti, parlamentari.
”Decat codas la oras, mai bine-n satul meu fruntas.” spunea inteleptul moldovean Creanga si acesta ar trebui sa fie motto-ul Republicii Moldova, care pe zi ce trece devine din stat un sat parapadit dintr-un fund de Europa.

Constantin Tanase vorbea de ranza moldoveanului, desigur referindu-se la basarabeni, dar ranza domniei sale il impiedica sa exprime adevarul ca Moldova se afla pe partea dreapta a Prutului unde au fost capitalele ei dintotdeauna. Iar ranza lui Dodon ca si a lui Voronin ii indeamna sa considere Chisinaul capitala imperiala a Moldovei Mari si a maretului popor moldovenesc separat de tiganii romani.

Situatia de instabilitate politica datorata framantarilor dintre membrii coalitiei de la putere este si ea rezultatul aceleiasi ambitii a fiecaruia de a ajunge fruntas in satul de peste Prut. De parca cineva, in lumea asta larga, sau chiar din ograda de peste Prut, da doi bani pe asemenea fruntasi nabadaiosi care nu-s in stare sa tina hamurile carutei basarabene pe care o considera masina de curse si pe care tot in santurile de pe marginea drumului o duc sperand sa ajunga la Bruxelles.

Publicat în Istorie | Lasă un comentariu »

Destine tragice – Regele Mihai si Ion Antonescu

Posted by Mircea Popescu pe iunie 27, 2011

Discutiile pe marginea exprimarii, cel putin nefericite, a presedintelui Basescu au ajuns la un un impas de comunicare intre diversele categorii de romani.
Unii il blameaza pe Rege pe baza de interpretari personale sau induse din diverse materiale de propaganda ale unor cercuri care din varii motive au de platit niste socoteli monarhiei si reprezentantului acesteia in viata, altii, printre care ma numar si eu, considera ca este Monarhia este singura institutie capabila sa asigure stabilitate intr-o tara in care inca mai troneaza ideea ca seful statului, ca “tatuc” al natiunii, trebuie sa taie si sa spanzure situindu-se dictatorial deasupra legii si institutiilor statului.
Subliniez, odata in plus, ca am un mare respect pentru Institutia Monarhica si pentru Maiestatea Sa.

Regele Mihai este cunoscut ca un om taciturn, care asculta dar vorbeste putin. Aceasta a fost educatia care i-a fost insuflata inca din perioada copilariei, destul de afectata de un tata ca regele Carol II, care si-a parasit sotia, familia pentru femei deochiate.
Mihai isi putea vedea mama, Principesa Elena doar de doua ori pe an de fiecare data cate trei saptamani cand o vizita la Parma. Si asta pe intreaga perioada 1930-1940.
Insasi faptul ca a fost numit Rege la varsta de 5 ani fiind tutelat de o regenta si a fost detronat trei ani mai tarziu de propriul lui tata, spune multe despre o copilarie nefericita.
Ca Rege, in a doua incoronare s-a trezit deja in momentul instaurarii dictaturii lui Antonescu, iar in perioada razboiului si pana la abdicare a fost de asemeni izolat pe plan intern (cu suport inconsistent si mai mult formal din partea unor partide aflate sub presiunea fie a lui Antonescu, fie a sovieticilor ocupanti cu acordul explicit al aliatilor americani si englezi) dar si pe plan international de catre puterile aliate care au lasat guvernarea Romaniei la cheremul Moscovei.
Cred ca pot spune fara sa gresesc ca Institutia Monarhica a fost subminata de Regele Carol II si de Conducatorul Statului, generalul / maresalul Antonescu, urmat in mod normal de dictatura comunista.
Practic incepand cu 5 Septembrie 1940, Regele a fost lipsit de absolut orice instrument de interventie in politica statului roman, neavand nici Parlament si nici Constitutie.
Singurul suport politic in toata aceasta perioada l-a avut din partea partidelor constituite in Blocul National Democratic doar pentru hotararea incetarii operatiunilor militare alaturi de Germania si destituirea, urmata de arestarea lui Antonescu. Desigur, a fost o lovitura de stat, deoarece nici in acel moment nu a avut instrumentele pentru a-l determina pe Conducatorul Statului care avea puteri discretionare sa ordone oprirea razboiului.

Antonescu ca militar de cariera nu s-a impacat cu politicianismul acelei epoci destul de imorala si atat de tulburi atat pe plan intern cat si international. De aceea a dispretuit partidele politice, regimul constitutional si chiar monarhia. A fost, daca vreti, un fel de Franco al Romaniei, care insa a pastrat forma fara fond si fara nicio putere a unei monarhii ostateca si complet lipsita de putere.
Antonescu a condus tara in intreaga perioada din 1940 pana in 1944 conform vointei lui exclusiv prin decrete, fara opozitie, fara consultare cu partidele, fara consultare cu Consiliul de Coroana.
In felul acesta si-a asumat voluntar responsabilitatea atat pentru succese ca si pentru greseli.
L-am admirat pentru celebrele cuvinte ” Ostasi, va ordon …!” si pentru tenacitatea cu care a urmarit reintregirea tarii. Limitele sale politice s-au vazut cand, in pofida avertizarilor si cererilor exprese ale liderilor partidelor politice de a se opri la Nistru, in stil cazon, Maresalul a considerat ca trebuie sa mearga mai departe alaturi de aliatii sai nemtii, fara sa se gandeasca la eventualele repercusiuni post belice pentru Tara.
Faptul ca mase de civili au fost evacuate in Transnistria (evrei, tigani) in timpul cat el singur a condus dictatorial tara, au constituit piese grele de acuzare impotriva lui Antonescu dupa incheierea ostilitatilor, deoarece, dupa cum este bine stiut, orice ordine date in razboi impotriva unor grupuri de civili sunt incluse automat de tribunalele internationale in randul crimelor de razboi.

Legat de arestarea lui Antonescu, acesta a constituit un moment, aparent criticabil din punctul de vedere al mandriei unui militar, dar necesar din punct de vedere politic in lipsa oricaror garantii internationale. Iar in acel moment, toate incercarile de armistitiu incepute pe langa Anglia si Statele Unite atat de partidele politice, de Coroana cat si de Antonescu au esuat, cestia fiind trimisi sa discute conditiile de incetare a operatiunilor militare numai cu URSS.
Nu vreau si n-am cum sa judec acest act, in conditiile in care trupele sovietice intrasera deja pe teritoriul tarii, Romania era in razboi cu Natiunile Unite si Germania in retragerea se apara pe teritoriul romanesc. In orice caz, nu a fost tradare nici din partea lui Antonescu, nici a Regelui care indemnat de partide a considerat ca pentru natiune este o solutie de supravietuire.
Au fost doua moduri diferite de apreciere a situatiei: una a mandriei barbatesti si eroismului romantic de genul “luptam pana la ultimul om”, si alta o gandire politica, responsabila pentru supravietuirea natiunii.
A fost gandirea politica gresita sau providentiala cu toti cei 50 de ani care ne-au afectat ca popor sub comunism, dar totusi nu incorporati in URSS, deci pastrandu-ne ca natiune?Sa nu uitam ca nimeni nu s-a asteptat ca aliatii, Natiunile Unite sa-si ia mainile de pe Romania pentru a o lasa prada bestiei sovietice.

La fel si actul abdicarii, este evident ca acesta s-a facut cu acordul tacit al aliatilor care au considerat deja ca se trasese Cortina de Fier peste care nu aveau interesul sa treaca fiind slabiti dupa razboi. Ca-i asa dovedeste si faptul ca la plecare Regelui la Londra pentru nunta Principesei Elisabeta (actuala regina a Angliei) cu Ducele de Edinbourgh, Mihai a fost sfatuit de ambasadorul britanic, printre altii, sa nu se mai intoarca in Romania, deoarece monarhia era pecetluita. In acel moment Romania si Grecia erau singurele monarhii din Europa de Est.
Pe 21 August 1945, Regele ii cere premierului comunist,Petru Groza sa demisioneze. Acesta, impotriva prevederilor constitutionale refuza fiind sprijinit de existenta armatei sovietice in tara. Regele intra in “greva regala” asteptand in zadar ajutorul americanilor si englezilor, care insa, dupa ceva ezitari recunosc guvernul comunist. In Iulie-Noiembrie 1947, izolarea internationala a Regelui se mareste si pe planul intern prin arestarea liderilor partidelor democratice de opozitie.
Urmeaza abdicarea fortata din Decembrie 1947.

Cam acesta a fost cadrul istorico-politic al acelor momente dramatice, in care Regele Mihai a trebuit parctic singur si izolat sa actioneze in intreaga perioada a scurtei si framantatei sale vieti de copil fara copilarie si fara familie si de tanar rege fara putere nevoit sa se supuna celor trei dictaturi: carlista, antonesciana si comunista.

In opinia mea, atat Regele Mihai cat si Antonescu sunt patrioti de mare tinuta, personalitati din Istoria Nationala marcate de destine tragice.

Publicat în Reintregirea tarii | 3 Comentarii »

Quo Vadis, Romania?

Posted by Mircea Popescu pe iunie 26, 2011

Mai exista oare popor român, sau este vorba de o grupare fara Dumnezeu, fara inceput si fara viitor?
Am ajuns oare ca pentru 30 de arginti sa ne vindem si Patria, si Fratii, si Limba, si Istoria?

”Ce ne trebuie limba daca nu avem ce pune pe ea?”, spune Iuda de dincolo de Prut si intreg puhoiul de “moldoveni” da afirmativ din cap si se leapada de frati incercand sa apuce niste maruntis din punga cu arginti moscoviti.

”Ce ne trebuie Basarabia si Bucovina sau românii pierduti prin lume?”, spun de pe malul drept al Prutului puzderiile de Iuda scursi ca niste valuri de lacuste pe la conducerea unei Românii ciopârtite chiar de catre cei care le-au azvarlit maruntisul.
Si cand raze de lumina se ivesc la orizont, apar alti Iuda care semneaza docili actele finale ale vanzarii de Istorie, de Neam si de Glie Stramoseasca. Ce nevoie mai avem sa scormonim trecutul prin care inaintasii au fost schingiuiti, si alungati, si facuti slugi pe pamanturile dintotdeauna ale romanilor dar care astazi apartin furilor? Ce nevoie mai avem de simbolul demnitatii natiei, de acel Tezaur care ne defineste si ca Neam, si ca Istorie? Ce nevoie mai avem sa ne zbatem pentru Insula Serpilor care nici macar prin acte internationale n-a fost a altcuiva, daca mai usor este s-o inchinam vecinului de la Rasarit? Ce nevoie avem sa ne certam pentru enclavele etnice din inima tarii, ca doar n-or pleca ungurii cu ele in spate la Budapesta?

In numele unui viitor si al unei natiuni fara trecut si fara memorie, politicieni români cu aere internationaliste ne cer sa ne uitam radacinile si sa ne lasam de izbeliste fratii. Conducatorii considera ca Istoria incepe cu ei. Ei sunt Inceputul, ei sunt noii Dumnezei, iar multimea fara opinie care-i urmeaza este turma lor. Nu mai avem nevoie de trecut. Noua religie este religia pragmatismului fara morala, fara traditie, fara simboluri, este religia negarii legaturii de sange.

Si in timp ce noi ne vindem interesele nationale, si demnitatea, si istoria, si glia, altii isi dau si viata pentru fiecare petec care inseamna pamantul stramosilor, sau provoaca valuri mondiale de compasiune si solidaritate in apararea memoriei celor de un neam si o traditie al caror sange a fost imprastiat de neoameni.

Iar poporul român, renunta nepasator la 2000 de ani pentru 30 de arginti.

Publicat în Reintregirea tarii | Lasă un comentariu »

Domnului profesor Ion Coja

Posted by Mircea Popescu pe iunie 25, 2011

Domnule profesor Ion Coja,

Cu regret, constat ca toata consideratia pe care v-am purtat-o s-a risipit astazi ca un nor de fum.
Invatatura din cartile cominterniste, carora le-a cazut prada actualul presedinte al Romaniei, a ajuns sa va joace si dumneavoastra feste si sa comiteti ca si Traian Basescu aceeasi impietate, nu numai asupra institutiei monarhice care a realizat Romania reintregita si moderna, dar si asupra Istoriei Nationale.

Nu voi recurge la limbajul inveninat si superior pe care-l afisati in fata unui biet reporter, ci voi incerca sa arat cu date si aspecte legale unde gresiti, in speranta ca veti regandi si veti retracta netemeinicia celor afirmate din respect pentru adevar si pentru Istoria Neamului.

Voi incepe cu o scurta trecere in revista a succesiunii evenimentelor din momentul numirii generalului Ion Antonescu in functia de Prim Ministru si le voi lega de cateva paragrafe definitorii din Constitutia din 1923 reinstituita pe 23 August 1944.
Sunt sigur ca nu va va fi greu sa intelegeti aspectele legale si morale.

Pe 4 Septembrie 1940, Regele Carol II il numeste Prim Ministru pe Ion Antonescu.
Pe 5 Septembrie 1940, Ion Antonescu il obliga pe Regele Carol II sa suspende Constitutia, sa dizolve Parlamentul si sa-i confere puteri supreme Primului Ministru, adica lui … Ion Antonescu
Tot in aceeasi zi, la ora 21:30, Primul Ministru cere o audienta la Rege si-i cere sa abdice.
Pe 6 Septembrie, Ion Antonescu se autointituleaza “Conducator al Statului”, Carol II semneaza actul abdicarii,iar printul Mihai este chemat sa depuna juramantul pentru incoronare.
In Constitutia din 1938 suspendata cu o zi inainte sunt stipulate conditiile constitutionale pentru incoronarea Regelui:
ART. 39
a) Regele este major la varsta de 18 ani impliniti.
b) La suirea Sa pe Tron El va depune mai intai in sanul Adunarilor intrunite urmatorul Juramant: “Jur a pazi Constitutia si legile Natiunii Romane, a mentine drepturile ei nationale si integritatea teritoriului”.
De fapt aceasta formula a juramantului este identica cu cea din Constitutia din 1923.
La incoronare, juramantul a fost schimbat de Primul Ministru, generalul Ion Antonescu, deoarece Constitutia fusese suspendata si Parlamentul in fata caruia trebuia depus acest juramant era dizolvat.
Mihai citeste noul juramant in prezenta a Conducatorului Statului, generalul Ion Antonescu si a Capului Bisericii Ortodoxe Romane care-i pune pe cap Coroana de Otel.
In consecinta, incoronarea avea loc numai in baza dreptului divin, nu constitutional, Mihai devenind Rege ca uns al lui Dumnezeu.
De aici, recurge si lipsa de puteri oficiale constitutionale. Regele era Sef al Statului lipsit de orice puteri oficiale, dar Primul Ministru, generalul Ion Antonescu in calitatea sa de Conducator al Statului era inzestrat cu puteri discretionarea (a se citi, dictatoriale).
Deosebirea este esentiala si raspunde de la sine intrebarilor retorice: “De ce nu s-a opus Regele actiunilor decretate de Conducatorul Statului?”
Desigur, deoarece nu avea instrumentele si prerogativele necesare.

Sa vedem cum se poate raspunde intrebarii: “Dece intreaga responsabilitate, revine Primului Ministru, maresalul Ion Antonescu?”.
Revenind la prevederile Constitutiei din 1923 reinstituita pe 23 August 1944 citim:
Art. 87
Persoana Regelui este inviolabila. Ministrii lui sunt raspunzatori. Nici un act al Regelui nu poate avea tarie daca nu va fi contrasemnat de un ministru, care prin aceasta chiar devine raspunzator de acel act.
Deci: Ministrii sunt raspunzatori, domnule profesor, nu Regele.
Orice act de Stat nu este valabil avand doar semnatura Regelui (este un fel de check and balance). Cum persoana Regelui este inviolabila, evident ca ministrul care a semnat este raspunzator. In randul ministrilor intra si Primul Ministru (adica Ion Antonescu).
Si acest paragraf trebuie retinut pentru a intelege de ce Regele nu l-a gratiat pe Ion Antonescu. Respectiv actul de gratiere ar fi trebuit contrasemnat de Ministrul comunist al Justitiei pentru a deveni valabil.
Art. 88
Regele numeste si revoaca pe ministrii sai. El are dreptul de amnistie in materie politica. Are dreptul de a ierta sau micsora pedepsele in materii criminale, afara de ceeace se statorniceste in privinta ministrilor. El nu poate suspenda cursul urmaririi sau al judecatii, nici a interveni prin nici un mod in administratia justitiei.
Deci: Regelui poate numi si revoca ministrii, deci si pe Primul Ministru. De retinut acest amanunt cand vorbim de destituirea si apoi arestarea lui Ion Antonescu din 23 August 1944.
Regele nu poate ierta sau micsora pedepsele in materii criminale ale ministrilor, inclusiv a Primului Ministru. De retinut ca acesta este si motivatia pentru care nu a putut comuta sentinta in cazul lui Ion Antonescu declarat criminal de razboi de un tribunal (nu discutam cat de drept a fost procesul).
Nu mai revin la conditiile care au dus la destituirea si arestarea Primului Ministru, maresalul Ion Antonescu pe care le gasiti pe blogul meu: http://mipopescu.wordpress.com
Tot acolo veti putea vedea si cu ce avere “imensa” a plecat Regele din tara: 3.000 dolari, 4 masini si o decoratie primita de la Stalin, contrazicand zvonul pe care-l prezentati dumneavoastra: “pensia viagera” a statului comunist roman. Dumneavoastra chiar credeti sincer ca regimul comunist care l-a silit sa abdice i-a dat bani sa supravietuiasca?

Acum problema cu Pelesul sta cam altfel decat incercati dumneavoastra s-o prezentati foarte revoltat.
Domeniul Regal Sinaia a luat fiinta prin cumpararea in 1872, cu fonduri personale, de catre Regele Carol I, a unui teren de 1000 de pogoane aflat in proprietatea Eforiei Spitalelor Civile, in apropierea Manastirii Sinaia, la Piatra Arsa din fostul sat Podul Neagului. Pe acest teren, Regele a construit Castelul Peles si a fost permanent atent ca nicio cheltuiala pentru constructia acestuia sa nu se faca din Lista Civila, ci din fondurile sale personale. Astfel, Domeniul Regal Sinaia nu a facut niciodata parte din Domeniile Coroanei (care intr-adevar apartineau Statului si erau puse la dispozitia Regelui ca sef de Stat).
Contrar zvonurilor, castelul nu a fost vandut statului roman pentru suma de 30 de milioane de euro.
Stiti dumneavoastra ceva despre 30 milioane de euro, dar tot din auzite si din potrivite dupa cum va convine.
In 2001, statul roman propunea 30 milioane de euro Regelui pentru a putea pastra castelele Peles, Pelisor, Foisor si celelalte cladiri de pe domeniu.
In 2006, statul roman este nevoit sa retrocedeze Regelui Castelul Peles.
Desi se afla in proprietatea privata a Casei Regale, Regele Mihai a decis sa pastreze pentru eternitate destinatia de muzeu a Castelului Peles, lasandu-l in circuitul turistic.
Castelul Pelisor va fi folosit de Familia Regala, in timp ce Castelul Foisor va continua sa fie dedicat protocolului de stat, pentru vizitele inaltilor oaspeti. In acest sens, s-a incheiat un Memorandum de intelegere cu Guvernul Romaniei.
Domnule profesor Ion Coja, credibilitatea se castiga prezentand adevarul prin dovezi, prin date concrete nu prin retorica populista. Acest fel de discurs incendiar poate ajuta pentru scurt timp pentru castigarea popularitatii mai ales printre cei care prefera sa ia de bune vorbele care zboara decat sa se informeze si sa analizeze evenimentele si faptele. Sigur, sunt multi care n-au avut in perioada comunista posibilitatea de a se informa, cum se pare ca-i si cazul dumneavoastra. Deci, pentru ei exista o scuza. Pentru dumneavoastra, ca si pentru presedintele Basescu nu numai ca nu-i o scuza, dar dumneavoastra deveniti periculosi deoarece sunteti lideri care prin autoritatea pe care o aveti contribuiti la mentinerea alienarii poporului pe care pretindeti ca-l slujiti.

Mircea Popescu
California
24 Iunie 2011

P.S. La numai 2 ani pe care-i implineati, in orasul in care v-ati nascut, Constanta, era inmormantat eroul aviator Mircea Popescu care a plecat voluntar si a cazut in razboiul sfant pentru eliberarea Basarabiei, erou decorat de Maiestatea Sa Regele Mihai I, mandru, dupa cum aratau scrisorile lui sa-si serveasca Regele si Patria.

Publicat în Istorie | 1 comentariu »

Pt. Traian Basescu: “Tradarea” Regelui Romaniei

Posted by Mircea Popescu pe iunie 23, 2011

Cateva date pentru cei care nu au avut ocazia sa cunoasca istoria abdicarii:
1921 – 21 Octombrie
– Printul Mihai se naste la Sinaia
1925 – Decembrie
– Carol II, renunta la tron
1927 – 20 Iulie
– Regele Ferdinand moare la Sinaia
1927 – 20 Iulie
– Regele Mihai I este incoronat, dar domneste sub regenta regala
1930 – 8 Iunie
– Regele Mihai I este detronat de Regele Carol II
1940 – 4 Septembrie
– Regele Carol II il desemneaza Prim-Ministru pe Ion Antonescu
1940 – 5 Septembrie
– Are loc “puciul” lui Ion Antonescu care cere Regelui Carol II (si obtine) :
– puteri discretionare
– suspendarea Constitutiei
– dizolvarea Parlamentului
– abdicarea Regelui
1940 – 6 Septembrie
– Regele Carol II abdica si pleaca in exil
– Regele Mihai este incoronat cu Coroana de Otel
– Nicodim Munteanu, Patriarhul Romaniei il unge pe Mihai ca Rege
– Regele Mihai I domneste ca rege absolut, de drept divin
– Regele Mihai I NU a depus juramantul pe Constitutie (suspendata)
– Regele Mihai I NU a fost aprobat de Parlament (dizolvat)
– Regele Mihai I NU are puteri reale (executive)
– Regele Mihai I este conducatorul armatei
– Regele Mihai I numeste si destituie Primul Ministru
– Ion Antonescu se autoproclama “Conducatorul Statului” cu puteri depline
– Partidele Politice cer (fara succes) lui Ion Antonescu sa nu depaseasca Nistrul
– Negocierile pentru armistitiu, atat ale guvernului Antonescu, cat si ale partidelor politice cu aliatii americani si englezi esueaza, acestia trimitandu-i pe emisari sa discute cu sovieticii conform intelegerilor dintre aliati de la Teheran.
– Ion Antonescu pregateste mobilizarea generala pentru continuarea razboiului alaturi de Germania.
– Partidele creeaza Blocul National Democrat si iau legatura cu Casa Regala pentru incheiere a armistitiului cu Natiunile Unite
1944 – 23 August
– Regele Mihai I il convoaca pe Ion Antonescu la Palat pentru a-i cere sa renunte la mobilizare si la
alianta cu Germania si sa incheie armistitiul.
– Ion Antonescu refuza, este destituit si apoi arestat
– Constantin Sanatescu este numit Prim-Ministru
– Constantin Sanatescu il preda pe Ion Antonescu comunistilor
1945 August – 1946 Ianuarie – Regele Mihai I intra in “greva regala” nesemnand decretele guvernului comunist, dar americanii, englezii si sovieticii il forteaza sa renunte la “greva”
1946 Mai-Iunie – Regele Mihai I nu are instrumentele de gratiere ale lui Ion Antonescu, deoarece prin Constitutia (reinstituita) documentul de gratiere trebuie contrasemnat (pentru valabilitate) de Ministrul Justitiei (comunist)
1947 – 30 Decembrie – Regele Mihai I abdica la cererea Prim Ministrului comunist Petru Groza sub amenintarea ca 1000 de studenti vor fi executati si tara va fi scaldata in sange (conform “Times”).
– Regele pleaca in exil, fiindu-i permis sa ia cu el: 3.000$, 4 masini (incarcate in doua vagoane) si decoratia primita de la Stalin (“Times).

Publicat în Istorie | 3 Comentarii »

Rusine, domnule Basescu!

Posted by Mircea Popescu pe iunie 22, 2011

M-am intrebat, oare ce l-a apucat pe Basescu sa faca acele afirmatii rusinoase la adresa Maiestatii Sale Regele Mihai pe care-l invinuieste de tradare a intereselor nationale si pe care-l numeste “sluga rusilor”?

Poate gresesc, dar m-am gandit ca este de vina educatia primita in familie, sau poate la cursurile de indoctrinare politica comunista.
La ori ce m-as fi asteptat, dar nu la o asemenea iesire nedemna, mai ales a sefului statului roman.

Si totusi, cred ca la lacunele sale educationale se adauga si smecheria politica, adaugand sarea si piperul populist in incercarea de a obtine capital politic din partea celor cu educatie rudimentara care n-au habar de istorie, de rolul Monarhiei romane in unificarea tarii, adica din partea acelora carora li s-a bagat in cap ca regele a plecat din tara cu nu stiu cate zeci de vagoane din “averea tarii”.
Nici nu ma mira daca ideologul lui principal este Tismaneanu.

Sunt curios, oare intelectualii care l-au luat in brate, l-au adulat si l-au sustinut facandu-se ca nu-i vad derapajele, se mai simtit solidari cu el, sau jenati vor continua sa-i justifice cu jumatate de gura comportamentul si gandirea?

Rusine, domnule Basescu!

Publicat în Istorie | 14 Comentarii »

Organizatie politica a societatii civile (IV)

Posted by Mircea Popescu pe iunie 20, 2011

Am asteptat rezultatul final al alegerilor pentru Chisinau mai ales pentru semnificatia votului dar si a consecintelor pentru viitorul teritoriului si populatiei de dincolo de Prut.
In adunarea comunistilor din Vinerea premergatoare alegerilor, Voronin a avut un singur mesaj: unirea fortelor moldoveniste pentru a pastra Chisinaul ca o capitala a unui stat suveran si independent, nu ca oras provincial al altui stat, referirea la Romania fiind evidenta.
Referitor la ideea de capitala, as aminti ca pe stema Consiliului Mondial Roman, pe fondul Romaniei intregite sunt figurate in mod simbolic trei “capitale”: Bucuresti, Chisinau (locul de unde a inceput procesul Intregirii prin Actul de la 27 Martie 1918) si Alba Iulia (locul in care s-a desavarsit Unirea Romaniei la 1 Decembrie 1918).
De aceea, lupta pentru Chisinau a fost simbolica, victoria reprezentand fie viitorul romanesc al capitalei Basarabiei, una dintre cele trei capitale de suflet ale romanilor, fie adevarata provincializare moldovenista si bantunastizare a Basarabiei.
Aceasta batalie castigata este doar primul pas, mai ales ca o noua inclestare cu fortele imperiale de la Moscova va avea loc peste cateva zile pentru Transnistria, adica pentru impunerea vointei de faramitare de facto a “statului suveran si independent” prin implementarea unei forme de federalizare.
Lupta electorala a lasat neobservat un eveniment de mare importanta, respectiv convocarea pe 25 Iunie a conferintei de constituire a Miscarii Civice “Anul 1812″.
Anuntul organizatorilor este putin confuz deoarece nu se intelege exact daca-i vorba de transformarea Actiunii “Anul 1812″ in miscare civica sau este doar preluarea denumirii “Anul 1812″.
Asa cum pledam in cateva articole, sper ca odata creata, “Miscarea” societatii civile sa-si propuna cucerirea unor locuri parlamentare prin voturile electoratului pro-romanesc si pro-unionist inselat de promisiunile unor partide care au oscilat populist pe marginea aceleiasi tematici.
Acest electorat va fi bine determinat, iar Miscarea Civica “Anul 1812″ nu va trebui sa faca compromisuri politice pentru a castiga puterea politica, rolul ei fiind de arbitru, inclusiv in actul guvernarii ca forta parlamentara al carei suport va fi conditionat de acceptarea unor masuri din agenda “Miscarii”.

Concomitent cu primejdiile federalizarii din Basarabia, in inima Romaniei, in Covasna, Harghita si Mures creste presiunea minoritatii maghiare sustinuta de Budapesta pentru crearea autonomiei pe criterii etnice, pas extrem de periculos in directia federalizarii si secesiunii conform scenariului Kosovo.
In paralel, o serie de politicieni din anturajul puterii au iesit la rampa pentru a condamna nationalismul retrograd al … romanilor.
Constienti de primejdie, romanii din cele trei regiuni au constituit Forumul Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures (FCRCHM) care lupta pentru apararea drepturilor lor in … Romania. Semnalele pe care acestia le-au trimis Parlamentului Romaniei au ramas fara reactie, propunerile FCRCHM nefiind luate in consideratie.
Solutia pentru echilibrarea si contracararea actiunilor separatiste prin auto-enclavizare etnica, incurajate inclusiv de exponenti ai puterii, poate fi aceea oferita de Miscarea Civica “Anul 1812″, adica transformarea FCRCHM tot intr-o miscare civica apeland la solidaritatea nationala a romanilor si castigarea prin alegeri a pozitiei de formatiune parlamentara.

Cele doua miscari civice, ca miscari nationale pot atrage si electoratul roman de peste hotare, si se pot ajuta reciproc pentru a deveni forte palamentare.
Este evident ca in aceasta etapa, clasa politica, partidele politice de pe amandoua malurile Prutului devin o frana in calea desavarsirii idealului national, fiind dispuse sa “se unduiasca” dupa cum bat vanturile dinspre Moscova sau Bruxelles.
Iata dece societatea civila romaneasca are datoria sa-si creeze organizatia sa cu rolul politic al intregirii si apararii integritatii nationale.

Publicat în Istorie | 2 Comentarii »

Iritarea Rusiei poate accelera reunificarea

Posted by Mircea Popescu pe iunie 11, 2011

Pe 8 Iunie, MAE rus a emis un comunicat extrem de taios care in limbaj diplomatic se numeste imixtiune in problemele interne ale unui stat strain, iar pe intelesul tuturor o amenintare voalata la adresa administratiei de la Chisinau. Practic, diplomatia rusa acuza Chisinaul de actiuni ilegale, adica de falsificarea alegerilor locale, cu bataie directa la confruntarea pentru primaria capitalei dintre reprezentantul PCRM, Igor Dodon si reprezentantul PL, Dorin Chirtoaca.
Reactia MAE de la Chisinau a fost prompta, considerand ca Moscova nu trebuie sa-si vare nasul in probleme care n-o privesc. Desigur, tonul a fost diplomatic-indulcit invinuindu-i pe rusi de lipsa de informare.

Doua zile mai tarziu, pe 10 Iunie cu ocazia omagierii zilei de 12 Iunie, Ziua Nationala a Rusiei, Ambasada Rusiei la Chisinau, prin ambasadorul sau Valerii Kuzmin, palmuieste guvernul Basarabiei prin recunoasterea titlului de ”sef al diplomatiei transnistrene” pentru Vladimir Iastrebceak invitat sa ia cuvantul in aceasta calitate de “ministru de externe” in fata intregului corp de diplomati straini acreditati la Chisinau.
Episodul a dus la retragerea in corpore a diplomatilor basarabeni aflati la receptia Zilei Nationale a Rusiei, acest gest reprezentand cel putin o declaratie neoficiala de reconsiderare a relatiilor cu Rusia din partea administratiei basarabene.

Daca la aceste doua episoade “oficiale” luam in considerare si schimbarea de pozitie a Ministrului de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov care acum “sugereaza” federalizarea Basarabiei, dupa ce in prealabil convenise cu omologul sau de la Chisinau, Iurie Leanca (conform afirmatiilor acestuia) ca reglementarea problemei transnistrene sa se puna strict in cadrul unei “tari integre”, atunci ne aflam in fata unei situatii inedite in relatiile Moscova-Chisinau care ne duce cu gandul la provocarile armatei ruse in retragere si a actiunilor comuniste din anul 1917 care au determinat si au accelerat marele Act al Sfatului Tarii de la 27 Martie 1918.
Si acum, ca si atunci, Chisinaul incepe sa simta amenintarea din ce in ce mai accentuata a unei Rusii care reactioneaza furios simtind ca pierde teren in fostele ei posesiuni.

Alegerile pentru Chisinau, dincolo de aspectul “bunei administrari”, reprezinta un moment crucial in razboiul identitar dar si geopolitic: Dodon reprezinta moldovenismul agresiv si anti-romanesc, promovand teoria Moldovei Mari, deci a conflictului deschis cu Bucurestiul, in timp ce Dorin Chirtoaca, in pofida unor ezitari datorate mai mult lipsei de experienta politica, este reprezentantul curentului pro-romanesc din Basarabia.
Semnificatia castigarii Chisinaului este extrem de importanta pentru destinul Basarabiei
Victoria lui Chirtoaca va reprezenta un moment de mare insemnatate, va reprezenta victoria fortelor pro-vestice, dar si pro-romanesti impotriva moldovenismului agresiv.
In acelasi timp, eventuala victorie a lui Dodon il va propulsa pe acesta in varful PCRM-ului, pozitie din care va putea sa reia politica ostila anti-romaneasca si consolidarea moldovenismului in Basarabia, implicit intoarcerea spatelui Romaniei si Uniunii Europene.
Constiente de aceasta perspectiva, partidele din AIE au decis sa faca front comun pentru mobilizarea electoratului in sustinerea tanarul Chirtoaca. In acest fel, are loc o regrupare definitiva a politicului basarabean creindu-se un pol contrar intereselor hegemonice ale Moscovei in regiune.

Faptul ca de Ziua sa Nationala, Rusia a trimis un semnal clar de sustinere a pretentiilor de suveranitate ale Tiraspolului poate duce la o reevaluare majora a pozitiei Chisinaului in relatiile cu Rusia pe care le poate vedea ca o reeditare a situatiei din 1917. Daca va urma si o declaratie oficiala de protest a MAE de la Chisinau, atunci se poate considera ca relatiile dintre cele doua capitale au ajuns la cota de avarie si doar o revenire rapida a Basarabiei la Romania poate contracara efectele nedorite ale viitoarelor presiuni economice din partea Moscovei cu grave tulburari sociale pe plan intern, bine exploatate de PCRM.
Si in timp ce Rusia ataca Basarabia pe toate fronturile, relatiile acesteia cu Romania devin capitale pentru supravietuire si pentru crearea unei infrastructuri economice compatibile si interconectabile, pas important pentru o integrare “din mers”.
Actiunile in forta necugetate ale Rusiei lasa o marja foarte ingusta de miscare pentru Chisinau care se va vedea nevoit sa accelereze procesul politic avand ca finalitate reeditarea acelui 27 Martie 1918 scris cu litere de aur in Istoria noastra nationala.

Exista doua mari semne de intrebare:
1. Se mai gasesc oare in Basarabia oameni politici de statura celor din Sfatul Tarii de acum 93 de ani?
2. Mai exista o societate civila de talia celei a anilor ’90 care reusea sa adune peste 1 milion de oameni in Piata Sfatului Tarii si sa impuna Tricolorul si Imnul comun “Desteapta-te romane”?

Publicat în Reintregirea tarii | 7 Comentarii »

Organizatie politica a societatii civile (III)

Posted by Mircea Popescu pe mai 15, 2011

Despre “intoleranta etnica”

Una dintre paradigmele atacurilor anti-romanesti este asa zisa “intoleranta etnica” a romanilor.
Aceste acuze vin tocmai din teritoriile romanesti aflate in centrul Transilvaniei (Covasna-Sovata-Mures) unde populatia majoritara este cea maghiara si sunt proferate fie de membrii UDMR organizatie parlamentara si guvernamentala, fie de grupari ale societatii civile revansarde maghiare care isi propun un program de “purificare” etnica a acestor regiuni.
Printr-o desantata propaganda sovina acestea cer nici mai mult, nici mai putin ca limba populatiei majoritare (maghiare) sa devina prima limba de comunicare si implicit oficializarea obligatiei ca orice locuitor al regiunilor respective s-o cunoasca daca doreste sa ocupe o functie publica (inteleg prin asta si a administratiei locale).
Despre intoleranta etnica a minoritatii maghiare aflata fara intrerupere la conducerea statului roman de peste 20 de ani, prin intermediul organizatiei sale representative UDMR pledeaza si faptul ca parlamentarii acesteia cer cu vehementa ca Art. 1 din Constitutia Romaniei sa fie modificat in sensul ca definitia de “stat national” sa fie schimbata in “stat multinational”, desi peste 89% din populatie isi declara identitatea romaneasca.
Afara de manifestarile ostile pe plan intern, reprezentantii UDMR isi extind politica sovina si pe plan international, cautand support atat la statul vecin, Ungaria cat si in Consiliul Europei prin vocea unor reuroparlamentari romani care reprezinta … tendintele anti-romanesti.
Astfel, Laszlo Tokes ales vicepresedinte in Parlamentului Europei la propunerea europarlamentarilor din Ungaria si cu sprijinul europarlamentarilor parteneri de guvernare face presiuni pentru crearea unor regiuni autonome pe criterii entice.
Primind replica pe masura din partea presedintelui comisiei de politica externa a Senatului, Titus Corlatean, sustinut de presedintele in exercitiu al Consiliului Europei, UDMR si-a schimbat tactica proiectand un plan de regionalizare a Romaniei cu o zona compacta maghiara, sambure al unei autonomizari de facto pe criterii entice si pas important pentru implementarea in Romania a scenariului cunoscut din Kosovo. Si paradoxal, acest plan se bucura de support atat de la Cotroceni cat si din Piata Victoriei.

Asemenea insistente provoaca frustrarea populatiei romanesti si incita minoritatea maghiara din Romania pentru producerea de incidente si provocarea unei stari de conflict capabila sa degenereze intr-un nou Kosovo.
Fata de aceasta situatie, in care organizatia unei minoritati nationale de numai cca. 6% din populatie ajunge sa dicteze viitorul Romaniei prin santajul politic al sustinerii unui partid de guvernamant minoritar, trebuie sa i se opuna politic o organizatie politica a societatii civile romanesti care sa-si ocupe si ea locul pe bancile Parlamentului.
(Va urma)

Publicat în Istorie | 1 comentariu »

Rusia in razboi cu Romania

Posted by Mircea Popescu pe mai 11, 2011

Cateva evenimente care au avut loc pe 9 Mai 2011 ar trebui privite mai atent deoarece reprezinta o escaladare fara precedent a atacurilor rusesti asupra Romaniei.
Se poate spune ca Rusia si Romania se afla in stare de razboi nedeclarat.
Iar terenul de lupta este din nou Basarabia. Pentru recucerirea Basarabiei Rusia arunca in lupta tot arsenalul.

Pe 9 Mai 2011, la Chisinau au avut loc manifestari inimaginabil de mari pentru aniversarea victoriei sovietice impotriva fascismului. Atata doar ca la celebrarea victoriei “invincibilei armate rosii” populatia rusofila si nostalgic comunista a fost incitata la acte de vandalism si de ura impotriva “fascistilor romani”.
Tot pe 9 Mai 2011, Patriarhia Ierusalimului rupe relatiile cu Patriarhia Romaniei.
Care-i legatura?

Reactivarea Mitropoliei Basarabiei a determinat Patriarhia Moscovei si intregii Rusii sa declare razboi Patriarhiei romane. In jurul ei, ortodoxia moscovita a atras cateva Biserici europene cum ar fi Bisericile Ortodoxe din Moldova, Polonia, Cehia si Slovacia, Serbia si Patriarhia Ierusalimului care au condamnat “hotia la drumul mare” infaptuita de Patriarhia Bucurestiului.
Mai mult, Patriarhul Alexei al II-lea primea o scrisoare de sprijin din partea Patriarhului Bartolomeu care sublinia ca infiintarea de noi eparhii nu se poate baza pe premize cu caracter nationalist.
Si iata ca in aceasta fatidica zi de 9 Mai 2011, are loc o adevarata declaratie de razboi religios prin ruperea unilaterala a legaturilor dintre doua Patriarhii Ortodoxe. Sa fie aceasta o noua schisma?

Moscova ataca in forta si foarte deschis.
La Chisinau, profita de o conducere aflata in deruta, o conducere ezitanta care nu stie daca trebuie sa-si pastreze privilegiile sau sa faca pasul cel mare de apropiere pana la contopire cu singura speranta de supravietuire, Romania.
Insasi partidele pro-romanesti oscileaza. PL de la o pozitie destul de ferma pro-romaneasca si pro-unionista a renuntat la diapazonul pro-unionist si ca urmare increderea romanilor basarabeni in aceasta formatiune politica s-a prabusit dramatic. Tanarul lider Dorin Chirtoaca face un gest absolut incredibil afisandu-si in dreptul inimii panglica armatei cotropitoare, fapt care desigur va mai scadea cateva procente din zestrea electorala a PL. De asemeni, nu este exclusa o distantare a Bucurestiului fata de o atitudine atat de cameleonica.
Sigur, Chirtoaca a dovedit ca nu este copt, ca nu este abil si nici nu are stofa de politician, in niciun caz de politician capabil sa apere interesele romanilor-basarabeni.

Pe plan extern, Moscova a trecut la o operatie de izolare a Romaniei, inclusiv a institutiei definitorii pentru spiritualitatea nationala, Biserica Ortodoxa Romana.
Si totusi, in vremuri de criza, cand fiinta nationala a fost in primejdie, romanii au actionat unit rezultatul fiind renasterea din cenusa asemeni Pasarii Phoenix. Sa ne amintim ca tocmai in cele mai tragice momente ale existentei Romaniei, ocupatia germana din 1917, cu un guvern retras la Iasi, cu o economie distrusa si cu perspective sumbre, basarabenii unindu-se cu Tara au adus acel balon de oxigen care a insemnat momentul de renastere si inaltare nationala.
Cum spuneam, razboiul pentru Basarabia inceput de Rusia poate si trebuie sa aiba efectul nescontat de Moscova, acela de regrupare a fortelor romanesti, de redesteptare a constiinteti nationale nu numai la Chisinau dar si la Bucuresti.
In Basarabia, actiunile de pangarire a simbolurilor nationale au starnit un val de frustrare si de furie populara capabile sa devina catalizator pentru unirea romanilor-basarabeni dar si a romanilor de pretutindeni pentru afirmarea si apararea valorilor romanesti.
Si cum fortele politice par a fi prea meschine, prea lipsite de curajul pasului inainte spre salvarea nationala prin Unire, atunci societatea civila romaneasca de pretutindeni are datoria de a actiona ca o forta politica constienta de viitorul Romaniei si de a misca societatea inainte pentru realizarea dezideratului nostru national, Reintregirea.

Publicat în Reintregirea tarii | 3 Comentarii »

« Intrări Precedente

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Andreas09 by Andreas Viklund.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: