Publicat de: Ovidiu Creanga | 5 Aprilie 2011

REGRESIE LA VIETILE ANTERIORE PRIN HIPNOZA (cine ai fost tu, inainte de a fi tu ?)

CINE AI FOST TU, ĪNAINTE DE A FI TU ?
Regresie prin hipnozã la vieţile anterioare

Cred ca unul dintre cele mai fascinante aspecte ale hipnozei, este regresia la vieţile anterioare. Īn numeroase ţãri chiar şi în America de Nord, este aplicatã pe scarã largã începînd cu decada lui 1970 aşa zisa „Past-life therapy”, adicã metode de vindecare ale anumitor boli psihosomatice (60% din bolile omului modern, sunt de naturã psihosomaticã), prin regresie la vieţile anterioare.
Regresia în timp, este practicatã de mulţi hipnoterapişti. Este amuzant sã vezi un subiect care a fost transpus in perioada cînd era la gradiniţã, şi spune cu precizie cine erau colegii lui din dreapta, stînga, din faţã din spate, cum o chema pe educatoare, care este primul cadou pe care i l-a adus Moş Crãciun, cum l-a tras mãmica de urechi cînd a spart un geam cu praştia.
Desigur cã au fost multe controverse, mulţi fiind de genul lui „Gicã Contra”, insã s-a dovedit cu date concrete cã tot ce a declarat subiectul in stare de hipnozã adâncã corespunde realitãţii. Īn ce priveşte procurarea de dovezi privind regresia în timp, adicã rememorarea exactã a unor întîmplãri din viaţa prezentã nu a prezentat nici o dificultate, dovedindu-se astfel ca omul are un „hard disk” cu o capacitate nelimitatã care înregistreazã şi cele mai mici amãnunte şi care pot fi aduse la luminã pîna in cele mai mici detalii.
Majoritatea dintre noi nu-şi mai aduc aminte ce au mîncat ieri, însa „discul” din subconştientul nostru a înregistrat totul cu mare precizie.
Aceasta proprietate a subconştientului, cãci despre el este vorba, se foloseşte în mod curent de catre poliţie la descoperirea unor crime sau altor infracţiuni (Forensic Hypnosis).
Īn timpul în care subiectul „trãieşte” alte perioade din viaţa lui, Dr. William Kroger spune ca individul se „disociaza” şi se detaşaza de starea lui prezentã. Regresia în timp, şi mai ales în vieţile anterioare, trebuie practicatã numai de catre hipnotişti sau hipnoterapişti cu îndelungatã experienţã şi foarte buni profesional deoarece nu orice hipnoterapist poate aduce subiectul în aceastã stare care presupune o fazã de hipnozã foarte avansatã. Aceasta depinde totodatã şi de subiect, de mediul în care are loc sesiunea de hipnozã, de starea sufleteascã a subiectului şi desigur de abilitatea operatorului.
Literatura de specialitate citeazã un caz de „disociere” petrecut in USA acum cca 70 de ani. Doamna John Curran, care locuia în St. Louis. Mo. şi care nu avea nici un fel de educaţie sau talent literar, la un moment dat a început sã scrie opere literare de înaltã valoare. Ea spunea ca aceste opere îi sunt inspirate de o doamna Pattience Worth, care imigrase în America in secolul 17 deci era moartã de mult. Scrierele aveau un stil literar arhaic şi îi veneau atit de rapid, încit ea abia le putea scrie şi a umplut mai multe volume cu poezii şi prozã. Unele lucrãri pãreau sa fi fost inspirate de Longfellow şi Bryant, pe cînd altele parcã ar fi fost scrise chiar de Shakespeare.
Dar sã ne întoarcem la subiectul acestui articol: „regresia la vietile anterioare”.
Credinţa în reîncarnare se gãseşte în marele religii rãsãritene, printre care şi in religia noastrã creştin ortodoxa, şi anume cã „va veni timpul sã fie judecaţi şi vii si morţii”, asta înseamnã cã sufletul omului este nemuritor. Este exact ce se poate dovedi prin hipnozã, concept care cu încetul şi cu multã greutate a început sã fie acceptata şi in Vest, dupa ce multã vreme a fost renegat de oamenii de ştiinţã, filosofi şi gînditori religioşi ai culturii noastre moderne spunind cã aceasta este o fantezie. Dar acest fapt poate fi dovedit cu date concrete, cãci s-au verificat spusele unor subiecţi ce povesteau cu lux de amãnunte aspecte, date, locuri din vieţile lor anterioare, ce au fost gãsite ca fiind exacte, adicã numele personajelor pomenite, localitaţile unde a avut loc acţiunea, condiiţile în care subiectul şi-a gãsit sfirşitul.
Se citeazã cazul unui pacient ce se vãita mereu de dureri dorsale, fãrã ca doctorii sã-i gãseascã cauza sau remediul. Norocul a facut ca pacientul sã se adreseze unui hipnoterapist ce l-a transpus in imediata lui viatã anterioarã, şi ce a constatat ?
Subiectul trãise într-o localitate din apropiere, deci verificarea putea fi fãcutã cu usurinţã, şi fusese înjunghiat pe la spate din care motiv decedase fiind încã destul de tînar. Deoarece viaţa lui anterioarã avusese loc intr-o perioadã destul de recentã, s-a verificat numele lui, al ucigaşului şi multe alte date din viata lui care toate au fost exacte.
Hipnoterapistul cunoscînd cauza chinului de care suferea pacientul, a reuşit sã-i înlãture durerea cu uşurinţã. Acum existã hipnoterapişti ce s-au specializat in terapii bazate pe regresie in vieţile anterioare de unde pot afla cauzele unor boli „incurabile” cãrora doctorii „nu le dau de leac”. Este de necrezut dar foarte adevarat.
Unul din acesti hipnoterapişti este GARRET OPPENHEIM, Ph. D. adica doctor in ştiinţe, la baza fiind psihoterapist, care a scris peste 120 de articole legate de preda la facultatea “Association for Past-Life Research and Therapies” din USA. A publicat mai multe cãrţi dintre care una “WHO WERE YOU BEFORE YOU WERE YOU” (Carlton press N.Y 1990) adicã „Cine ai fost tu înainte de a fi tu”, frazã ce a inspirat şi titlul prezentului articol. Este cazul sã spun cîteva cuvinte despre acest om deosebit, care este cred cel mai activ şi prolific „Past-Life Therapist” din Statele Unite, care a vindecat mii de pacienţi bazat pe regresia acestora in vieţile lor anterioare.
S-a nãscut dintr-o familie modestã şi la unsprezece ani s-a decis cînd va fi mare sa devinã poet. La douazeci de ani, era un poet bun publicând circa 100 de poezii. Īnsã venitul lui pe poezii nu-i astâmpãra chiorãitul maţelor, cãci în primul an, într-un an întreg a cistigat exact $ 100.05.
Atunci s-a gindit sã se facã jurnalist, şi a reuşit sã intre la Wall Street Journal. Fiind bãiat deştept, a avansat în funcţie, scriind totodatã şi la alte gazete, mai ales în domeniul psihologiei şi relaţiei dintre oameni, care-l pasiona de pe atunci. Pe mãsura ce scria în acest domeniu, a intrat cu încetul în contact cu doctori si pacienţi şi treptat s-a convins cã aceasta este menirea lui şi a studiat obţinind doctoratul in psihologie.
Acum el este hipnoterapist, lector, scriitor, profesor, ţine conferinţe şi este membru în nenumãrate organizaţii profesionale. La început el era sceptic în ce priveşte regresia în vieţile anterioare realizate prin hipnozã dar iatã cum s-a convins.
In 1979 a asistat la o sedinţã unde un prieten de al lui hipnotizator, lucra asupra unui grup de subiecţi pe care îi reîncarna în vieţile lor anterioare. Mai apoi împreunã cu o prietenã de a lui Zelda Suplee deasemeni hipnotizator, au asistat la un simpozium profesional cu acelaş subiect. Dupã simpozium, Zelda i-a sugerat sã încerce o regresie hipnoticã cu el.
Īntr-un timp foarte scurt s-a trezit ca zboarã pe deasupra unui teren mlãştinos. Era în amurg şi el gîndea „cum naiba pot zbura aşa prin aer, oare sunt mort?”. A zburat apoi deasupra unui teren uscat şi în zare se vedea un tunel prin care el trebuia sã treacã. Īn fundul tunelului se vedea luminã, deci tunelul era deschis la ambele capete. Amurgul înainta spre întuneric, însã la capãtul celalat al tunelului se vedea o lumina galbenã. „Creerul meu cinic mi-a spus: cred ca totul nu este decit o fraudã şi acolo este un bec slab electric” spune Oppemheim El continuã: „Mã voi duce in tunel sa controlez dacã este o fraudã, însã am constatat spre supãrarea creierului meu ca tunelul era iluminat cu nişte lumînãri sau lãmpi cu petrol-aşa cred. Dar cînd gândeam aşa altceva mi-a atras atenţia; o tânãra şi frumoasã fatã, care pãrea moartã, care zãcea întinsã pe o masã înveşmântatã cu un linţoliu, dupã toate aparenţele pãrea sã fie o prinţesã. Am bãnuit cã corpul neâsufleţit fusese lãsat acolo de catre jelitori care plecaserã acasã pentru noapte.”
„Cine este aceastã fatã? şi rãspunsul a venit de undeva din mine: .” Oppenheim continuã:
„M-am apropiat şi mai mult, nu era nimeni în apropiere, de jur împrejur nu era decât întuneric. Atunci mi-a venit un alt gind: ce-ar fi daca m-aşi reâtoarce în acest corp frumos al meu şi m-aş ridica?. Cu un effort foarte mic m-am cuibãrit în corpul prinţesei, am lãsat în jos dupã marginea mesei, picioarele ei – acum fiind picioarele mele şi m-am ridicat în sus. Aproape imediat am avut puternica senzaţie cã sunt supravegheat, cãci ceace faceam eu in mod sigur nu era permis. Mi-am tras picioarele iarãş sus pe masã, m-am întins iarãş aşa cum era fata moartã la început şi am ieşit din corpul ei cît am putut de repede. Mi-a venit inima la loc cînd Zelda vãzînd agitaţia prin care trec, mi-a sugerat sã mã întorc la 1979.”
Oppenheim continuã: „Cu toate cã credeam numai pe jumatate în intilnirea mea cu prinţesa, între timp multã vreme m-a urmarit aceastã întimplare neobişnuitã, imaginea prinţesei fiindu-mi vie in minte ani de zile, stîrnindu-mi curiozitatea. Cine era ea? De ce a murit aşa de tânarã? Şi ce înseamna ea in viaţa mea prezentã.”
Īntre timp Oppeheim a devenit psihoterapist. El ţinea lecturi la clase numeroase asupra PLT (past-life therapy) şi a avut lungi discuţii cu colegii asupra acestui subiect. Unul dintre acesti colegi, Anne Tully Ruderman, o prietenã foarte apropiatã încât îi spunea Tully, „s-a oferit sã mã hipnotozeze şi sã mã treacã ca sã-mi satisfacã curiozitatea în legaturã cu prinţesa. Īntr-o sesiune în cabinetul ei de lucru m-a trecut în viaţa mea anterioarã. Dar nu ştiu din ce motive am ajuns intr-o alta viaţã pe care o trãisem in Atena Anticã. Tully şi cu mine am hotãrît sã mai încercãm cîteva sãptãmâni mai târziu. Zis şi fãcut.
Dupã o scurtã inducţie m-am trezit pe un ţãrm pe care l-am recunoscut cu uşurinţã. Apa era calmã şi limpede pânã la fund. Mlaştinile pe care le ştiam erau ceva mai departe. La dreapta mea era tunelulul, dar nu era din metal ci din pãmînt şi argilã. La stînga mea am vãzut case sau mai bine zis nişte bordee fãcute din pamint unde probabil trãiau locuitorii insulei. In spatele meu era un codru adînc. Un amurg plãcut îmbãlsãma întreaga scena. Eu eram îmbrãcat regeşte într-o fustã şi o bluzã viu colorate, cu un fel de tiarã pe cap, cu sandale in picoarele mele goale, gîtul şi braţele îmi erau împodobite cu givaeruri grele. Eram o femeie foarte tînãrã, cu pielea sãnãtoasã şi albã.
„Cine eşti tu” m-a intrebat Tully.
Eu i-am explicat prudent cã eram coducatorul locuitorilor de pe aceastã insulã. Cum am ajuns conducãtor? Tata fusese regele insulei si murise lasindu-mã pe mine suveranã în ciuda vîrstei mele tinereşti. Nu eram încã în stare sã-mi amintesc numele, fenomen foarte comun în cazuri de regresie şi la alţi subiecţi. Nu eram încã suficient de introdus în noua mea identitate.
„Ce faci tu aici singurã” m-a întrebat Tully.
„Īmi aştept iubitul” rãspunsei eu. Eu i-am explicat ca poporul meu nu este de acord cu dragostea mea pentru acest tânar, cãci el nu era „unul de ai noştri”. El şi înca doi tovaraşi de ai lui au naufragiat pe insula noastrã, barca lor fiind grav avariatã. Imediat ce ochii noştri s-au întîlnit ne-am îndrãgostit fulgerãtor unul de celãlalt. Īnsã dupã un timp poporul meu l-a urât şi eu am început sã mã tem de viaţa lui. Frica mea a fost şi mai mare, cãci companionii lui au reparat barca şi au plecat fãrã el. Noi am început sa ne întâlnim în secret. Atunci dinspre pãdure a apãrut tînarul care a venit şi a început sa o îmbrãţişeze şi sã o sãrute pe printesã, adicã pe mine.
„Cum te-a strigat el pe nume” a intrebat Tully. Am rãspuns fãrã ezitare: Ria, şi numele lui este Hod. De fapt numele meu este Riana, dar aşa mã alinta Hod. Hod mi-a spus pe nerãsuflate cã trebuie sã pãrãseascã insula cãci auzise cã se urzeşte un complot împotriva lui. El a construit in grabã o micã barcã foarte riscantã, pe cealalta parte a insulei şi era gata sã plece.
Eu i-am spus cã plec cu el cu orice risc. Poporul meu nu se duce in partea cealaltã a insulei, în special dupã apusul soarelui, cãci ei zic cã este locuitã de diavol. Şi deoarece începuse sã se întunece, am pornit-o spre pãdure. Ştiu cã dacã plec, va fi vãrsare de sînge deoarece sunt doi care rîvnesc la aceastã poziţie şi ei se vor omorâ între ei. Īnsã eu nu pot trãi fãrã Hod şi insist sã mã ia cu el in barca. El raspunde ca barca este prea micã chiar numai pentru el şi nu mã poate lua. M-am repezit sã mã arunc in barca lui dar Hod m-a împins înapoi pe ţãrm. M-am întors prin pãdure şi am cazut jus şi am simţit ca voi muri, vroiam sã mor.
„Ţi-ai pus in gînd sã mori?” a intrebat Tully.
„De ce”?
„Ca sã mã rãzbun pe ei, prin moartea mea ei se vor mãcelari între ei” şi am murit.
Tully m-a readus la viaţa mea normala. Totul a decurs perfect şi eu am învãţat o lecţie pe care nu am sã o uit niciodatã”

Doctorul Oppenheim are în cartea lui multe istorii interesante cu oameni ce sufereau de diferite boli, unele reale altele imaginare. Ce este interesant, la fiecare altã sesiune, subiectul retrãia viaţa exact din punctul la care o pãrãsise în sesiunea precedentã. El a vindecat marea majoritate a pacienţilor prin aceasta metoda pe care dealfel o practic şi eu.
Dacã îmi ajuta Dumnezeu, cînd voi avea un numar suficient de cazuri, intenţionez sã public şi eu o carte legatã de acest subiect fascinant. O editura din Bucureşti s-a arãtat dispusã sa-mi publice, „Memorii de pe lumea cealalta”, aş vrea sa o public concomitent şi în englezã.

Iubiţi cititori, am fost plecat în ţarã, timp în care am primit numeroase telefoane în legaturã cu cancerul. La unele am rãspuns, dar unele au fost înregistrate defectos în answering machine şi nu am înţeles numele şi numarul de telefon deci nu am putut rãspunde. Rog pe cei ce nu le-am rãspuns sã mã sume iaraşi şi dacã rãspunde maşina sã repete de doua ori clar şi cu voce tare, numele şi numãrul de telefon.

Rãspund cu plãcere la subiecte legate de hipnoterapie şi cancer, eventual şi alte boli în special psihosomatice.(dacã copilul Dumneavoastra face pipi în pat îl vindec discret si pentru totdeauna ).

Ovidiu Creangã, Advanced Certified hypnotherapist, tel: (416)221-1143 e-mail: covidiu@rogers.com

Anunțuri

Responses

  1. Vezi si psihologia transpersonala a lui stanislav groff, care foloseste tot aceasta regresie in scop terapeutic, printr-o tehnica de respiratie holotropica .

  2. buna , ma intereseaza cartea lui oppneheim . cum as putea sa o gasesc ?
    multumesc si toate bune .

  3. se poate sa am oregresie a memoriei sa sterg putin ceva din memori a actuala sa revin la cea din clasa a zecea

  4. doresc si eu cartea doctorului oppneheim

  5. Am mai studiat putin acest fenomen prea controversat din punctul meu de vedere. Stiu in mare cum s-ar face si o inductie hipnotica pe aceasta tematica, insa as fi foarte curios daca ati fi asa bun incat sa postati una care va place dvs. in mod deosebit. In caz ca veti considera ca o astfel de inductie ar putea cauza probleme celor cu mai putina experienta in cazul punerii in practica, nu e nicio problema. Eram doar curios exact de maniera de lucru utilizati.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: