Publicat de: Ovidiu Creanga | 26 Martie 2011

Alcoolul

Din ideile lui ….Moş Bodrângã
Alcoolul e vechi de când lumea

Când Mr. Grog a venit de la vânãtoare într-o dupã masã cãlduroasã de varã, asta se întâmpla prin anul 9643 înainte de Hristos, şi înainte de a intra în peşterã a tras un gât din nuca de cocos ce stãtea desfãcutã în bãtaia soarelui, a bãgat de seamã cã laptele de cocos are un gust şi miros ciudat acrişor parfumat, dar i-a placut. El este primul care a descoperit fermentaţia alcoolicã Aţi observat cã este o glumã, dar aşa s-a descoperit încã din epoca de piatrã bãuturile rezultate din fermentaţia sucurilor dulci. Cimpanzeii consumã cu plãcere fructe fermentate şi cred cã acelaş lucru îl fac şi alte animale. Când eram copil de vre-o 10 /11 ani stãteam într-o toamnã la Fãurei la acareturile lui nea Gheorghe, fratele mamei. Nea Gheorghe avea nişte budane mari din doage de stejar, care le spunea tãcitori, în care pusese poate sute de kilograme de prune vinete la „dospit” pentru ca sã facã ţuicã. Nea Gheorghe şi ţaţa Dumitra nevasta lui, cum ar veni matuşa mea, erau mai mult la resturantul gãrii, cãci la cîrciuma de acasã avea dever numai în zile de târg, adicã vinerea când era târg în Fãurei. La garã, treaba mergea, vorba lui nea Gheurghe: „dacã nu curge picã”. Acasã aveau un argat Mielu, care era puţin damblagiu şi bâlbâit, şi pe nevasta lui Gherghina care nu era mai mintoasa ca bãrbatã-su. Pe o toloaca se aruncase borhot de la cazanul de ţuicã în care gâştele ciuguleau fericite. Gâştele s-au îmbãtat criţã şi au cãzut late in bãtãturã. Ce sã facã Mielu şi Gherghina: „ne omoarã nea Gheorghe, de ce or fi murit gâştele, mãcar sã le penim sã ne alegem cel puţin cu fulgii sã facem perne”, ne-a Gheorghe o avea pe Nataliţa şi Silvioara şi le trebuia sã le facã zestre din timp. S-au chinuit de mama focului dar pâna la urmã au belit toate gâştele. Le-au aruncat intr-o groapã cu gândul ca a doua zi sã arunce pamânt peste ele. Dar sa vezi şi sã nu crezi, dinspre ziuã o gâgâiala zgomotoasã, gâştele se treziserã din beţie şi cereau grãunţe. Spectacolul era de un haz irezistibil, gâştele arãtau ca naiba aşa chele. V-am spus aceastã istorioarã sã vedeţi cã şi animalele apreciaza un chiolhan pe cinste.
Vinul din miere dateazã de prin anii 8000 înainte de Hristos.
Berea şi vinurile din fructe dupã documentele descoperite dateazã din perioada anilor 6400 înainte de Hristos.
Nativii americani produceau bere la cca. 1400 înainte de Hristos.
Vinul din struguri în versiunea modernã dateaza din anii 300-400 înainte de Hristos.
Pe un papirus egiptean s-au gãsit referinţe despre diferite bãuturi obţinute prin fermentaţie. În codul lui Hamurabi (1700 î.d.H.) scrie: „Dacã o preoteasa nu rãmâne în mãnãstire şi deschide o cârciumã, acea femeie trebuie sã fie arsã de vie”. Atât Vechiul Testament cât si Talmudul fac ample referiri la virtuţile vinului: „dã curaj şi face ca sãracii şi nefericiţii sã uite necazurile lor” (Psalmi 104:15 şi Proverbe 31:6-7). În religia noastra „vinul este sângele Domnului” Vechii greci aveau zeu al vinului pe Bachus. Zeul Dionisos a învãţat pe caucazieni la anul cca. 1000 îninte de Hristos sa cultive viţa de vie.
Dar vinul este menţionat nu numai sã creeze o euforie plãcutã ci bãut în exces aduce dupã sine tragedii. Elpenor, tovarãşul de cãlãtorie a lui Ulise a bãut prea mult s-a îmbãtat criţã şi a cãzut de pe un acoperiş şi şi-a rupt gâtul. Nefericitul Polixenos un beţivan înrãit a adormit pe un drum mocirlos şi a murit.
Platon interzice bãutul la tinerii pânã în 18 ani dar poate fi consumat (vinul) în cantitãţi rezonabile la cei pânã în 30. Şi cei peste 40 pot bea fãrã nici o limitã. Grecii vechi când mergeau la rãzboi şi la atac erau beţi criţã, aşa se explicã victoriile lor. Cam aşa fãceau şi gorilele lui Stalin. Istoria este plinã de referiri la consumatul bãuturilor alcoolice şi efectele catastrofale ce recurg din bãutul în exces. Mici cantitãţi de alcool etilic se gasesc în muşchi, inimã, splinã provenite din metabolism sau din acţiunea unor bacterii. Cauza decãderii imperiului Roman de Apus a fost alcoolismul.
Din cauza abuzului de bauturi alcoolice au aparut in multe ţãri perioade de prohibiţie. În SUA Prohibiţia a durat din 1920 pina in 1933. Rezultatul a fost exact invers decît cel aşteptat: criminalitatea a crescut, bandele de gangster s-au înmulţit, bãuturile s-au fabricat clandestin fãrã nici un control al calitãţii, ce a dus la orbiri si chiar decese.
Dintre toate ţãrile Anglia a fost mai toleranta cu fabricarea şi consumul de bautri alcoolice. Un vizitator destul de devreme, în secolul al treisprezecelea, a spus despre Londra: „Oraşul are numai doua blesteme, incendiile şi pe idioţii beţi de pe strãzi”.
Dar ce este alcoolul, mã refer la cel utilizat ca bãuturã. Este un produs ce rezultã prin fermentarea zaharurilor chiar şi cele din lapte, sub influenţa unor drojdii ce se gãsesc în naturã. Se produce alcool etilic şi bioxid de carbon:
C6H12O6 (Glucoza) + H2O(Apa) + (drojdie) = 2C2H5OH (Alcool etilic – Spirt Alb) + 2CO2 (Bioxid de carbon)
Distilarea este o fazã de datã oarecum recentã, este descopritã dupã Hristos. Alcoolul a fost prima datã obţinut în Arabia de unde-i vine şi numele care în arabã înseamnã „spirt divizat foarte fin”. Toate produsele rezultate din fermentaţie, adicã berea, vinul şi cidrul, conţin un mare numar de compuşi chimici unii cu efecte negative asupra omului, însã deoarece sunt în cantitãţi foarte mici nu sunt considerate otravuri. Dar iatã ce conţin bãurturile fermentate:
Compus Punct de firbere oC.
Acetona 56.5
Alcool metilic 64.7
Acetat de etil 77.1
Alcool etilic (100%) 78.4
Alcool etilic (95%) azeotrop 78.1
Alcool propilic 97.2
Apa 100
Alcool butilic 117.5
Alcool amilic 137.8
Furfurol 161.0
Când se face distilarea se înlãturã „fruntea” formatã mai ales din acetonã şi alcool metilic, apoi „cozile” toate cele ce urmeazã dupã alcoolul etilic.
Consumul de alcool etilic curat nu dã dureri de cap, mahmurealã etc, acestea sunt date de ceilanţi compuşi, deci cea mai buna bãuturã este vodca, desigur în cantitãţi moderate şi nu în mod continuu cãci se ajunge la hepatitã C, cirozã si cancer, plus alte multe alte boli. Sunt în posesia unei statistici relativ la consumul anual de bãuturi alcoolice exprimat în alcool etilic 100% din anul 1984. În fruntea listei este Luxenburg cu 18 litri pe cap de locuitor, urmat de Franţa cu 13.5, apoi Portugalia cu 12.8, pe locul 5 este Ungaria cu 11.7, Bulgaria este pe locul 17 cu 8.7, Canada este pe locul 19 cu 8.4, România este pe locul 22 cu 7.7 şi ultima Uruguai locul 33 cu 4.6. Lista nu este corectã cãci nu cuprinde bauturile fabricate ilegal. Astfel în Suedia se estimeazã sã existe 100,000 de alambicuri clandestine, şi in Norvegia comerţul ilegal cu bãuturi alcoolice reprezinta 35% din consumul total. În România fabricarea alcoolului prin distilare în alambicuri este toleratã, în Canada şi Statele Unite este permis numai fabricarea vinului şi a berei de cãtre populaţie. Şi de ce? Statul cîstigã foarte mult din taxele pe bãuturi spirtoase. La o producţie industrialã de vodcã de pildã, litrul de vodcã de 40% ca preţ de fabricaţie nu trece de 25 de cenţi şi în liquor store se plãteşte cca. 40 de dolari pe litru.
În afarã de folosirea lui ca bãuturã afrodisiacã, amnezicã, şi având şi alte calitãţi din care cauzã este consideratã un drog, etanolul este folosit drept carburant alãturi de benzinã la automobile. Nu este poluant are resurse nelimitate şi este mai ieftin decât benzina. În Brazilia se foloseşte pe scarã largã.
Am cãutat sã dau unele informaţii foarte succinte, deorece subiectul este vast şi spaţiul grafic nu-mi permite sã intru în amãnunte, însã înainte de a termina voi da o reţetã de fabricarea alcoolului etilic (spirt alb) din zahar.

– 1 Kg zahar tos.
– 2 Linguri ( circa 30 grame) drojdie de bere uscatã obişnuitã de fãcut pâine.
– Apa caldã cât suporta mâna sã complectezi 4 litri.

Fermentaţia dureazã vara cca. 2 sãptãmâni, depinde de temperaturã.
Deoarece drojdia de bere este în cantitate suficientã nu mai e nevoie de nutrienţi sau alte ingrediente. în loc de drojdie uscata se poate folosi drojdie proaspãtã (umeda) dar atunci se pune de trei ori mai multã. Reacţia de fermentatie este anaeroba adicã are loc în absenţa aerului. Distilarea este obişnuitã, în utilajul de fãcut ţuicã, se aruncã fruntea şi cozile.

Dintr-un Kg. zahar rezulta un Litru de vodca de 40%.
Deci costã cca. 2 dolari litrul de vodcã de 40 de grade! La Liquor Store costã 40 de dolari. ( Desigur nu se ia în calcul preţul manoperei ci numai al materiilor utilizate, adicã zahãrul şi drojdia de bere.)

IMPORTANT ! În provincia canadianã Ontario, este permisã obţinerea bãuturilor alcoolice prin distilare, dar numai pentru uz propriu şi nu pentru comercializare

Ovidiu Creangã (Retineţi: Alcoolismul se vindecã prin Hipnozã)

Anunțuri

Responses

  1. ar fi interesant un articol despre „cum se face alcool din porumb” 😉

  2. ce inseamna prima parte(fruntea)?Mai exact cat se arunca? Sa zicem la un cazan de 200l….


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: