Publicat de: Ovidiu Creanga | 21 Martie 2011

Canceruul de prostata

Cancerul de prostată
Motto:

Epitaf

Sub această piatră lată
Zac ucis de o prostată.
Soarta m-a lovit se pare
Unde-am fost şi eu mai tare.
( Vasile Matei / imigrant din Elvetia))

După cum bănuiesc, vă daţi bine seama că subiectul de care mă voi preocupa în prezentul capitol este cancerul de prostată. Dar mai întâi de toate cred că ar fi necesar să ne clarificăm ce este prostata, care este rolul ei ?
Prostata este o glandă a sistemului reproductiv al bărbaţilor. În timpul copilăriei este cât un grăunte de porumb pentru ca mai târziu să ajungă la dimensiunile unei nuci sau chiar al unui ou de găină. Rolul prostatei este de a produce fluidul seminal. Acesta „hrăneşte” şi lubrifiază lichidul spermatic- sperma produs de testicule. Prostata se găseşte sub vezica urinară în faţa rectului şi este înconjurată de uretră, tub ce goleşte urina din vezica urinară, popular i se mai zice beşica udului. În caz că prostata se măreşte, cel mai adesea din cauza cancerului, jetul de urină se încetineşte şi chiar se poate întrerupe. Pentru a funcţiona eficient prostata are nevoie de hormoni masculini cum ar fi testosteron, hormon produs de testicule, şi într-o mai mica măsură de glandele adrenaline. După cum s-a subliniat şi în alte capitole, cancerul atacă baza organismului uman, adică celula, în cazul dat celula prostatică. Se ştie că celulele normale cresc, se divid şi apoi mor, în timp ce celulele canceroase se divid, se înmulţesc şi nu mai mor, formând aşa zisele tumori. Tumorile pot fi de două tipuri benigne sau maligne.
• Tumorile prostatei benigne nu sunt cancer. Ele reprezintă o creştere anormală a celulelor prostatei benigne, presând astfel uretra şi vezica urinară. Ca urmare tumoarea obstrucţionează traiectul urinei, uneori oprind complect curgerea. Din acest motiv mai mult de 50% din bărbaţii între 60 şi 70 de ani şi peste 90% din cei între 70 şi 90 de ani au dificultăţi la urinare.
• Tumorile prostatei maligne înseamnă cancer. Acestea se divid anormal fără nici un control şi, după cum s-a mai spus, nu mor. Ele invadează ţesuturile vecine, intră în curentul de sânge şi sistemul limfatic, generând în cele din urmă noi tumori (secundare) în alte organe, unele foarte îndepărtate cum ar fi creierul. Această migraţie se numeşte metastază.
De obicei când celulele canceroase prostatice migrează de la tumoarea primară, ele se fixează pe nodulii limfatici şi pot fi deci palpaţi la subsiori sau la „stinghia piciorului”.
Factorii de risc

• Vârsta. Cancerul de prostată apare în special la bărbaţii de peste 55 de ani, mai des pe la 70 de ani.
• Cazuri de cancer de prostată în familie. Un bărbat al cărui tată sau frate a avut cancer de prostată este supus unui risc mare de îmbolnăvire.
• Rasa. Cancerul de prostată apare cu predilecţie la afro-americani.
• Dieta şi alimentaţia. Consumul de carne şi grăsimi măreşte riscul de a căpăta cancer de prostată. De aceea este recomandabil de a se consuma cât mai multe vegetale, fructe şi cât mai puţine produse animale.

Recunoaşterea simptomelor la cancerul de prostată

– Necesitatea de a urina des, în special în timpul nopţii
– Dificultatea de a începe şi a opri urinarea
– Imposibilitatea de a urina
– Urinare slabă şi cu întreruperi
– Urinare dureroasă
– Dificultatea de a avea o erecţie
– Ejaculare dureroasă
– Sânge în urină
– Dureri şi junghiuri în partea de jos a spatelui, şolduri şi coapse
Aceste simptome pot avea şi alte cauze, cum ar fi o infecţie sau tumori benigne ale prostatei. Numai doctorul poate determina natura acestor simptome.

Diagnoza cancerului de prostată

Simptomele de mai sus sunt un motiv pentru efectuarea unei investigaţii medicale, analize de laborator, a unui examen recto-digital. Examenele de laborator constau în analiza sângelui, prin care se determină nivelul prostatic acid fosfatazei (PAP) care indică prezenţa cancerului de prostată; analiza urinei, prin care se pot depista careva infecţii. Ulterior se face:
• Transrectal ultrasonografie o metodă ce permite de a obţine cu ajutorul unui aparat introdus în rect sonograma.
• Pyelogram intravenos reprezintă o serie de imagini de raze X a organelor traiectului urinar.
• Cytoscopia procedeu prin care cu ajutorul unui tub flexibil se cercetează uretra.
• Biopsie , test ce determină sigur prezenţa cancerului. Biopsia constă în preluarea cu ajutorul unui ac special a unei porţiuni de ţesut din prostată. Mostra respectivă este apoi studiată de pataologist.

Fazele evolutive ale cancerului de prostată

În cazul depistării existenţei cancerului de prostată se purcede, de obicei, la identificarea fazei la care se află acesta, în dependenţă de care mai apoi se determină natura tratamentului ce urmează a fi aplicat. Precizarea stadiului în care se găseşte un cancer de prostată este un proces complex şi poate fi efectuat doar de un specialist.
Există patru faze evolutive sau stadii ale cancerului de prostată:
• Faza I sau A. Cancerul poate fi depistat accidental în urma unei operaţii pentru alt scop. La această fază cancerul încă nu s-a răspândit în alte ţesuturi;
• Faza II sau B. Cancerul poate fi depistat în urma unui examen digito-rectal. Mai poate fi detectat prin nivel de PSA sau prin biopsie;
• Faza III sau C. Cancerul s-a răspândit în ţesuturile vecine;
• Faza IV sau D este faza de metastază; cancerul trece în limfă şi în alte părţi ale corpului.

Oricare ar fi faza în care se află cancerul este absolut necesar ca pacientul să mai consulte şi alţi specialişti.

Metode de tratament
• Ţinut sub observaţie. Sunt anumite forme de cancer de prostată care fie că evoluează foarte lent, fie că din anumite motive pacientului nu i se poate face o operaţie. În acest caz cancerul trebuie ţinut sub observaţie.
• Metode chirurgicale. Se aplică cel mai des cancerului aflat în faze incipiente. Chirurgul poate să înlăture întreaga prostată (prostatectomie) sau numai o porţiune din ea. Operaţia se poate realiza prin abdomen sau prin scrotum şi anus.
• Radioterapie. Este o terapie locală realizată cu ajutorul unor aparate ce emit raze X de înaltă energie. Radioterapia se mai poate efectua prin introducerea la locul respectiv a unor particule de materiale radioactive
• Terapie hormonală. Este utilizată când cancerul s-a răspândit şi în alte părţi ale corpului. Există diferite forme de terapie hormonală, cum ar fi:
– Orhiectomia. Ea constă în înlăturarea testiculelor.
– Antiadrogene medicamente folosite în scopul prevenirii secreţiei de testosteronă.

Efectele secundare ale tratamentului
Este imposibil să se înlăture numai celulele canceroase, nici un tratament nu poate face acest lucru. Din cauza că sunt avariate ţesuturi şi celule, orice tratament cauzează efecte neplăcute. Mai jos vom analiza pe rând afectele secundare ale fiecărei forme de tratament.

Ţinut sub observaţie. Cei ce au ales această formă de tratament nu au nici o posibilitate de control asupra evoluţiei bolii. Majoritatea pacienţilor care iniţial au ales această metodă mai târziu trec la o altă formă de tratament.
Operaţia. Imediat după efectuarea ei ea provoacă dureri ce nu pot fi controlate decât prin medicamente. Bolnavul are un cateter implantat în uretră pentru eliminarea urinei. Pacientul este extrem de slăbit, durata acestei stări fiind în funcţie de porţiunea de ţesut înlăturată. De multe ori apare incontinenta urinară şi impotenţa.
Radioterapia. Ea provoacă oboseală, diaree şi urinare necontrolată. Pacienţii ce primesc radiaţii externe au pielea roşie, uscata şi scorţoasă. Atât radiaţia externă cât şi cea internă poate fi urmată de impotentă.
Terapia hormonala provoacă impotenţă, lipsa poftei sexuale, vomitări, diaree, creşterea sânilor. Un tratament de lungă durată creează probleme de ficat.

Apare deci întrebarea: ce e de făcut?
Se recomandă împotriva oricărei forme de cancer o dietă din care să se excludă produsele animale, grăsimile, în special cele de natură animală. Cercetările au găsit că folosirea vitaminei E şi a Seleniului poate preveni apariţia cancerului de prostată. Studii de ultimă oră au stabilit că consumul regulat de alimente bazate pe tomate reduc riscul de a căpăta cancer de prostată. Dar cea mai eficientă metoda este detectarea în faza incipientă. Deci trebuie să se facă cât mai des examen rectodigital şi analize determinare a nivelului PSA. De asemenea este recomandabil de a se evita sedentarismul.

Ovidiu Creangă 29 octombrie 2003

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: