Publicat de: Ovidiu Creanga | 18 Martie 2011

Cancerul de plamani

Cancerul de plămâni

Baza corpului omenesc, ca de altfel al oricarui animal, o constituie celulele. Ele pot fi de diferite feluri. Astfel distingem celule specifice plamânilor, ficatului, ceierului, celule osoase etc. Într-un corp sănătos celulele cresc, se divid şi în cele din urmă mor. Uneori însă se înmulţesc într-un mod anarhic generând celule a căror necesitate nu este simţită de către organism, ceea ce provoacă apariţia tumorilor. Tumorile se dezvoltă într-un mod necontrolat în oricare parte a organismului. Ele pot fi de doua feluri: benigne şi maligne.
Tumorile benigne nu sunt cancer şi rareori ameninţă viaţa individului. Ele nu se răspândesc în alte parţi ale corpului şi în, cele mai multe cazuri, pot fi înlăturate pe cale chirurgicală. În general nu provoacă dureri decât dacă apasă pe un organ vital a carui funcţionare normală este deranjată.
Tumorile maligne sunt canceroase. Acestea se dezvoltă în mod anarhic fără nici o ordine sau posibilitate de control. Spre deosebire de clulele unui corp sănătos, celulele canceroase sunt imortale, adică nu mor decât în cazul când sunt omorâte de ceva sau cineva. Tumorile maligne pot invada şi distruge ţesuturile sănătoase din jurul lor, pot penetra în fluidul sanguin şi în sistemul limfatic. Prin urmare cancerul atacă baza unui organism sănătos provocând în final decesul. Procesul prin care cancerul se răspândeşte din locul originar (primar) în alte zone (secundare) se numeşte metastază.

Plămânii

Plămânii sunt parte componentă a sistemului respirator. Ei au aspect buretos şi sunt doi la număr: plămânul drept format din trei parţi numite lobi şi plămânul stâng format doar din doi lobi. Ca funcţie principală a plămânilor poate fi numită absorbţia oxigenului din aer şi livrarea acestuia către toate celule corpului. De la acestea din urmă plamânii preiau bioxidul de carbon şi-l elimină mai apoi din organism prin procesul de respiraţie.

Cauzele cancerului de plămâni

Drept cauze a cancerului de plămâni pot fi enumerate : fumatul activ şi pasiv sau fumatul de mâna a doua, adică a acelora care inhalează fumul de ţigară fără a fuma ei însăşi; radonul, care este un gaz radioactiv; asbestul; diferiţi poluanţi; boli de plămâni; istoria personală.
Fumatul ţigărilor. Fumul de ţigară conţine în afară de oxid de carbon câteva zeci de substanţe chimice cancerigene. Distrugerea celulelor sănătose în plămâni, ca urmare a fumatului de ţigară, depinde de numărul de ţigări fumate pe zi, de cât de adânc se inhalează fumul de ţigară, de tipul ţigărllor fumate. În fumul de ţigară sunt prezente peste 3000 de substanţe chimice, din care cel puţin 60 sunt cancerigene.Unele subsatanţe în mod curios devin cancerigene numai după ce sunt activate de anumite enzime din corpul omenesc. Enzimele sunt proteine ce controlează reacţiile chimice ale corpului. Aceşti compuşi activaţi pot deveni parte a moleculelor acidului deoxiribonucleinic (DNA), deci pot provoca adevărate ravagii în dezvoltarea celulelor.
Fumatul ţigărilor, ca de altfel şi a altor forme de fumat, poate genera apariţia cancerului cavităţii nazale, al cervixului, cancerului vezicii urinare, cancerului de sân.
Fumatul pipei şi ţigărilor de foi. Factorul de risc depinde de numărul de ţigări, foi/pipe fumate pe zi, dacă se inhalează sau nu fumul etc. Chiar şi în cazul când fumul nu este inhalat poate apărea cancer. La acest gen de fumători există un risc sporit de apariţie a cancerului cavităţii bucale, al limbii etc.
Fumători pasivi, fumători de mâna a doua, fumători involuntari. În această categorie intră copiii şi soţiile fumătorilor. În ultimul timp se iau tot mai multe măsuri prin care se interzice fumatul în locurile publice, în avioane etc.
Radonul este un gaz radioactiv invizibil, fără miros şi gust. Se întâlneşte în pământ şi în unele roci. Radonul poate provoca cancer de plămâni. El este cu atât mai periculos cu cât prezenţa lui uneori nu dă de bănuit, spre exemplu în majoritatea cazurilor nimeni nu ştie că subsolul casei lor este o sursă de cancer sau, şi mai rău, că locuiesc pe un izvor continuu de gaz radioactiv. De aceea este preferabil ca cei ce au subsoluri să insiste asupra unui test de determinare a existenţei radonului.
Asbestul este numele dat unui grup de minerale care apar în formă fibroasă. El este rezistent la căldură, chimicale şi nu conduce electricitatea. Cele mai importante tipuri de asbest sunt: Crisolitul (asbestul alb), Crocidolitul (asbestul albastru), Amositul (asbestul maro) şi Antofilitul (asbesutul cenuşiu). Asbestul poate provoca cancer la plămâni, la laringe, al traiactlui gastrointestinal, la rinichi, precum şi mesothelioma care se stabileşte la plămâni şi abdomen.
Poluanţii. În această categorie intră gazele produse de combustibilul auto Diesel, adică motorina, precum şi de alţi produşi combustibili fosili.
Bolile de plămâni. Unele boli de plămâni, cum ar fi tuberculoza, facilitează apariţia cancerului de plămâni.
Istoria personală. Persoanele care au avut cancer de care s-au vindecat se pot reîmbolnăvi mai uşor de cancer decât cei care niciodată n-au avut această boală.

Simptomele cancerului de plămâni:
– Tuse, care cu timpul se înrăutăţeşte;
– Durereri permanente în piept;
– Tuse cu sânge;
– Respiraţie scurtă, asmatică sau răguşită;
– Probleme de pneomonie şi bronşită de lungă durată;
– Transpiraţie pe faţă şi gât;
– Piederea apetitului şi a greutăţii;
– Oboseala cronică.

Diagnosticarea cancerului

Pentru început se analizează prezenţa simptomelor enumerate mai sus, se cer amanunte referitor la locul de muncă şi familia pacientului, după care urmează examenul cu raze X, analiza sputei şi biopsia. În baza rezultatelor obţinute se determină stadiul bolii. În caz de necesitate se face şi o tomografie sau MRI ( magnetic resonance imaging). Tomografia este un examen cu raze X care determina imperfectiuni de pina la 1 milimetru. MRI – magnet foarte puternic conectat la un computer care permite realizarea de imagini amănunţite a diferitelor parţi a corpului.

Tratamentul cancerului de plămâni

Tratamentul depinde nemijlocit de tipul de cancer depistat, mărimea tumorii, locaţia şi extinderea ei, starea generală de sănătate a pacientului. Distingem următoarele metode de tratament a cancerului de plămâni:
1. Metoda chirurgicală. Înlăturarea tumorii canceroase în acest caz se face prin operaţie. Înlăturarea unei parţi din plămân se numeşte resecţie, a unui întreg lob-lobectomie, a unui plămân întreg – Pneumonectomie. Unii pecienţi nu pot fi operaţi din diverse raţiuni medicale.
2. Chemoterapia. Distrugerea celulelor canceroase se face prin utilizarea unor medicamente anticanceroase. Medicamentele sunt administrate fie prin injecţii, fie prin pilule, fie prin intermediul unui tub subţire numit cateter.
3. Radioterapia. Înlăturarea tumorii se face prin utilizarea de radiaţii. În acest scop se folosesc aparate speciale sau se implantează direct în tumoare mici fragmente de material radioactiv. Metoda dată se asociază de obicei cu chemoterapia.
4. Metode ale Medicinei Alternative . Aceste metode sunt aplicate din ce în ce mai mult şi în majoritatea cazurilor dau rezultate bune.

Efectele secundare ale tratamentului

Orice tip de tratament aplicat în vederea vindecării cancerului de plămâni presupune careva efecte secundare ( side efects). Astfel după operaţie pacienţii au dureri acute în piept, nu pot respira adânc şi sunt foarte slăbiţi; după chemoterapie le cade părul, au stări de greată, de oboseală, gură uscată; după radioterapie – gât uscat şi iritat, dificultate în a înghiţi, oboseală accentuată, dureri de cap, caderea părului.

Femeile şi cancerul de plămâni

Cancerul de plămâni este cauza principală a deceselor la femei, depaşind din 1987 numărul de decese provocate de cancerul de sân şi ovare luate împreună. Anual în SUA această maladie omoară cca. 70.000 femei. În ultimile două decade cancerul de plămâni la femei a crescut cu 150%. În 1950-1997, numărul lor s-a majorat cu 600%!!!
În diferite ţări decesele provocate de cancerul de plămâni la femei variază în funcţie de procentajul femeilor fumătoare. Astfel în 1990 pe plan mondial procentul deceselor provocat de cancerul de plămâni în totalul deceselor de cancer era de 10%, în ţările dezvoltate – de 20%.
În 1950 decesele provocate de cancerul la plămâni la femei era de 3%, în 2000 de 25% , adică 1 la 4 decese. Cercetările au stabilit că femeile sunt de 1,5 ori mai predispuse la cancer de plămâni decât bărbaţii.
Riscul de a contracta cancer de plămâni la femeile fumătoare este de 20 ori mai mare decât la cele nefumătoare.
Mă adresez tuturor fumătorilor: am avut cancer – e ceva groaznic; frica de moarte te sugrumă, nu mai eşti om, îţi distrugi familia şi pe tine însuţi când ştii că te asteptă „COLŢATA” cu coasa în mână. PĂRĂSIŢI IMEDIAT FUMATUL !!!

Ovidiu Creangă

Anunțuri

Responses

  1. de ce astepti solutia salvatoare in exterior???

    cine crezi ca ti-a creat cancerul? natura, soarta, genetica? NU! Iti spun eu tristul adevar: tu ti l-ai creat… si nimic din exterior nu te va salva… atata timp cat tu nu iti rezolvi problema care ti-a creat cancerul (in cazul celui de plaman cauza este frica de moarte si nu fumatul ori mai stiu eu ce), vei inainta spre finish, orice medicament miraculos ai lua… dar noi suntem invatati sa aruncam responsabilitatea bolii in carca altcuiva, care intotdeauna va profita dupa „ajutorul” acordat, adica dupa ce va mai ascunde din simptome… mai multe, afla pe terapieinaramonie.ro … cu drag, paul


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: