Publicat de: Ovidiu Creanga | 5 Februarie 2011

CUIUL DACIC (un miracol)

                    *”CUIUL DACIC” *Pe data de 4 septembrie 1997 soseam la Chisinau sa-mi intilnesc un prieten, Tudor  Pantiru – fostul Ambasador al Republicii Moldova la
                    Natiunile Unite. L-am cunoscut pe Andrei Vartic, de profesie fizician-spectroscopist, un pasionat al istoriei dacilor, care-mi spunea: „Este trist sa
                    stai de vorba cu „profesori universitari in arheologie” care sapa tot cu lopata veche de 20-40-100 de ani si nimic altceva, mentinind cercetarea arheologica,
                    in Romania, pe pozitii aproape paukeriste, negind or refuzind sa vada radacinile extraordinare pe care romanii o au in civilizatia lumii”.
                    A face azi cercetare arheologica fara laboratoare de teren, care sa-i spuna cercetatorului ce roca sapa, ce compozitie are cutare caramida sau ciob,
                    fara acces la Internet, la cele mai solide baze de date, fara urmarire prin satelit a ceea ce se intimpla in Carpati (ca de pilda misterioasele „arsuri”), fara o echipa solida
                    multi – disciplinara incluzind sociologi, etnologi, istorici, medici, economisti, este in cercetarea arheologica moderna un fel de a juca turca pe rampa
                    de lansare a unei rachete, nevazind altceva decit tuiul. L-am intrebat cum de ajuns sa fie asa de pasionat de daci, la care Andrei mi-a raspuns: „Pe
                    vremea cind eram student in anul I la Fizica, in
1966 la Leningrad, unchiul meu, Grigore Constantinescu – absolvent al Sorbonei, mi-a facut cadou
                    cartea lui Daicoviciu „Dacii” – pe atunci o carte interzisa pe teritoriul Republicii Socialiste Sovietice Moldovenesti.Ce a realizat Andrei Vartic,
                    in expeditia sa, este formidabil. Acesta descifreaza Topografia Dacica, redescopera Metalurgia Dacica – cea mai avansata din lumea antica, descrie
                    materialele de constructie dacice, in special Betoanele Dacice, vorbeste despre Cosmogonia Dacica Moralitatea la Daci si ce este cel mai important ii
                    redescopera pe Daci, scriind carti ca:”Ospetele Nemuririi”,”Enigmele Civilizatiei Dacice”,”Fierul-Piatra, Dacii-Timpul”, „Magistralele Tehnologice ale Civilizatiei Dacice”,
                    publicindu-si cercetarile chiar si in conferinte NATO. El, Andrei Vartic, ridica valul nepasarii de pe trecutul nostru dacic. In timp ce se plimba, acum 7-8 ani, in jurul
                    Movilelor Ciclopice de la Sona, descopera in huma acestora o veritabila Ghiara de Sfinx; fiind un om corect, el cheama Institutul de Arheologie din Cluj, care,
                    trimite pe cineva ce soseste peste noapte, o ridica si … dispare. „Ei, asa or fi legile pe aici” si-a spus Andrei, putin necajit ca ei, arheologii, nu au discutat si cu el.
                    Era vara, frumos, papadii galbeme peste tot cind Andrei gaseste calupuri de fier dacic de peste 40kg si din nou corect ii anunta pe „tovarasii” arheologi care
                    vin, iau si … pleaca. Tot el gaseste in sanctuarul dacic de la Racos, Cuie Dacice si din nou „echipa” de bravi arheologi romani (?) soseste in frunte cu
                    dl. prof. dr. Ioan Glodariu si il felicita, iau Cuiele Dacice, nu inainte de ai da „cadou” si lui Andrei … un Cui Dacic „cu tema” sa-l cerceteze.
                    Andrei trece cu Cuiul peste granita, acasa, de cealalta parte a Prutului, la ceilalti romani. urmasi ai acelorasi Daci, dar despartiti de niste politicieni care i-au convins
                    pe istoricii moldoveni ca ei ar fi de un alt neam si ca ar vorbi si o alta limba, diferita, Moldoveneasca, care ar avea si niste foarte mici asemanari cu Limba Romaneasca
                    dar prea mici pentru a fi luate in consideratie.
Dar ei politicienii din dreapta si din stinga Prutului, cind se intilnesc, uita ca nu folosesc traducatori,
                    ba de multe ori sint veri ori cumnati, avind si aceleasi nume. Dar sa revenim la Andrei Vartic. Se facuse iarna la Chisinau, intr-o zi ningea, in alta
                    ploua, iar el, Andrei, intr-una din dupa amieze se uita cind pe geam, afara la ploaie, cind la Cuiul Dacic vechi de peste 2000 de ani, primit ca „tema de
                    lucru”, care nu era nici mincat, nici acoperit de
                    rugina, o adevarata minune. Astfel incepe istoria
                    acelui Cui Dacic, Cui al lui Pepelea (spun eu),
                    primit de la profesorul roman, de arheologie, de din
                    dreapta de Prut. Andrei ia cuiul si fuge cu el la
                    Institutul de Metalurgie de la Balti unde, minune,
                    X-Ray-ul arata ca, acel cui de peste 2000 de ani,
                    acel Cui Dacic care nu vrea sa rugineasca, avea in
                    componenta lui nici mai mult nici mai putin decit
                    alfa-fier pur de 99,97%; nici urma de impuritati,
                    adica de compusi ai carbonului ce ramin de la
                    prelucrare. O „Minune Antica”, care va atrag atentia
                    ca se poate obtine numai in conditii speciale de
                    laborator sau in cosmos! Pina la ora actuala sint
                    cunoscute in lume numai doua exemple de astfel de
                    fier antic: stilpul de fier de la Delhi si un disc
                    din Mongolia, datat din secolul IX, cercetat si in
                    laboratoarele de la NASA cit si la Universitatea
                    Harvard. Specialistii spun ca procesul modelarii
                    unui obiect din fier pur este mult mai complicat
                    chiar decit obtinerea lui, data fiind posibilitatea
                    introducerii in el a unor impuritati. Discul din
                    Mongolia putea fi modelat doar in cosmos, sustin
                    specialistii de la NASA, iar cercetatorii de la
                    Chisinau aveau aceasi parere despre Cuiul Dacic.
                    Andrei, pragmatic, mai neincrezator, a fugit cu
                    Cuiul la Leningrad, la Institutul Metalurgic caci,
                    fier a pur, o fi el dar poate ca suprafata lui sa fi
                    fost vopsita cu vre-o vopsea speciala „dacica”, ca
                    sa nu rugineasca. La Leningrad cercetatorii au mai
                    descoperit o minune, despre care va voi vorbi mai
                    tirziu. Vrind sa verifice minunea, Andrei ia „Cuiul
                    lui Pepelea” si fuge la Moscova. Si de asta data
                    rezultatul a fost acelasi: Cuiul Dacic care nu vroia
                    sa rugineasca de peste 2000 de ani, format din
                    alfa-fier pur in proportie de 99,97% era acoperit,
                    nu cu vopsea ci cu 3 straturi moleculare,
                    perpendiculare, care-l protejau impecabil,
                    pastrindu-i puritatea, aceste trei straturi fiind,
                    tineti-va respiratia va rog: 1. suprafata –
                    Magnetita „Fe3O4” 2. oxid de fier „FeO” 3.
                    alumo-silicati. Prin cercetarile efectuate de
                    profesorul Kiosse si doctor Galina Volodin,
                    utilizind metode de iradiere ci X-Ray aplicate la
                    pelicule subtiri de semiconductori (asa numitele
                    unghiuri mici) s-a putut observa peliculele
                    protectoare despre care am vorbit mai sus. Profesor
                    Daria Grabco a studiat la microscop microstructura
                    deosebita a fierului dacic si a mai observat ca
                    acest fier are foua straturi de „domene”, unul
                    central si unul de suprafata. Domenele, si aici este
                    „ciudatenia”, sint orientate perpendicular unul pe
                    altul asta insemnind ca, mai intii s-a solidificat
                    (in cimpul magnetic al Pamintului) stratul interior,
                    apoi, peste el s-a aplicat in stare lichid! un alt
                    strat, care s-a solidificat si el, dar … in alta
                    pozitie fata de cimpul magnetic al Pamintului!!! Ei
                    domnilor si asta se intimpla acum peste 2000 de ani,
                    intr-o tara salbatica, populata de tarani daci,
                    primitivi si salbatici. Cuceriti mai tirziu de
                    romani (numai 14% din teritoriul Daciei) care au
                    sosit cu o „mica” armata de 150,000 de legionari si
                    carora le-au trebuit mai mult de 6 ani sa cucereasca
                    ce … citiva kilometri din Spatiul Dacic. Oare s-a
                    intrebat cineva cum a putut rezista in fata Romei, o
                    simpla civilizatie taraneasca? De ce se temeau
                    romanii de daci? De ce Caesar si Burebista au murit
                    in acelasi timp? De ce, de la moartea lui Caesar
                    (care dorise sa porneasca razboiul impotriva
                    dacilor) si pina la cucerirea a numai 14% din Dacia,
                    de catre Traian, au mai trebuit sa treaca 150 de
                    ani? De ce in toti acesti 150 de ani romanii si
                    dacii nu s-au avintat in conflicte directe? De ce
                    nici o armata romana nu pleca la razboi fara sa aibe
                    cel putin un Doctor Dac cu ea? Ce or fi avut de
                    impartit ei dacii si romanii ca acestia din urma,
                    dupa cucerirea unei bucati asa de neinsemnate din
                    teritoriul Daciei, sa declare cea mai lunga
                    sarbatoare cunoscuta pina in zilele noastre, o
                    sarbatoare de nici mai mult nici mai putin de 123 de
                    zile, in care poporul roman putea sa manince si sa
                    bea gratuit pe socoteala statului … 123 de zile?
                    Ce or fi sarbatorit de fapt romanii? Astfel se
                    demonstreaza ca ei Dacii au lasat documente mult mai
                    rezistente in fata macinarii timpului decit cele ale
                    anticilor Greci sau Romani, dar in alt limbaj decit
                    in cel scris-vorbit. Limbile sint si ele supuse
                    distrugerii, alfabetele la fel. Ca dacii ne-au lasat
                    mostre de „civilizatie” extraordinara ca: – Betoane
                    perfecte nedistruse de timp, apa si intemperii de
                    peste 2000 de ani – Metalurgie mai avansata decit
                    ceea din zilele noastre – cuie care nu ruginesc de
                    2000 de ani, calupuri de fier de 40 kg, cind romanii
                    nu puteau sa topeasca in cuptoarele lor bucati mai
                    mari de 25kg. – Modelele Matematice de la Gradistea
                    Muscelului si desigur cele Topografice, prin
                    asezarea „asa ziselor cetati” din Muntii Sureanului,
                    Cindrelului, Persanilor (Racos) intr-o ordine
                    perfect geometrica de invidiat chiar si azi. Dar
                    nimanui, se pare, ca ii pasa acolo sus, la nivel
                    „profesoral” de acesti daci, iar Andrei Vartic in
                    loc sa gaseasca nu intelegere ci dorinta arzatoare
                    din partea compatriotilor romani, sa nu fie nevoit
                    sa se duca in Rusia cu acel „Cui al lui Pepelea”,
                    spre a-i cerceta misterele. De ce nu s-a oferit
                    Institutul de Metalurgie din Romania sa faca studii,
                    daca nu din sentiment patriotic, macar interes
                    stiintific? Pe Andrei Vartic l-a chemat si
                    presedintele de atunci, Ion Iliescu, pentru o
                    intrevedere de 15 minute, care a durat o ora si
                    jumatate, urmata de promisiuni – dar guvernul s-a
                    schimbat! Istoria poporului nostru Carpato-Dunarean
                    nu a fost scrisa inca, iar Sarmisegetuza este inca
                    un mister acoperit de paminturi care poate ca o
                    protejaza. Unii spun ca numele ei vine de la Sarmis
                    e (si) Getuza, altii mai initiati in tainele Vedice
                    il citesc Sarmi Seget Usa, adica „Eu ma grabesc sa
                    curg” (in sanscrita). Din nefericire azi pling si
                    caprele din Muntii Orastiei de mizeria ce domneste
                    in „Zona Sacra” a Sarmi-Segetusei. Excavatii cu
                    buldozere, nepasare, chiar reavointa iau locul a
                    ceea ce ar fi trebuit sa fie declarata rezervatie a
                    cetatilor dacice din Muntii Sureanului. Ce nume
                    ciudat si acest Sureanului, ce o fi insemnind
                    domnilor arheologi, istorici, lingvisti? Il citez
                    din nou pe prietenul meu Andrei Vartic, care spunea
                    ca „Lipsa idolilor in asezarile dacilor din Muntii
                    Suryanului (Surya, zeul soarelui la indienii
                    arhaici, urmasi ai arienilor Carpato Danubieni, spun
                    eu) ne duce cu gindul la Marele creator Divin, al
                    poporului dac, Daksha, zapacit si el de Creatia sa,
                    aflata in contiuna, ireversibila si cuantificata
                    descoperire a Drumului Frumos, s-a indragostit de
                    ea. De aceea el daco-romanul cind spune „buna ziua”
                    de fapt spune „Bun e Dyaus”. El Dyaus Pitar (pitar –
                    cel ce aduce pita – in sanscrita) a fost primul mare
                    zeu al arienilor (indo-europeni cum se mai spune).
                    De la el se trage Zeus, Saturn, si intorcindu-ne la
                    cea mai veche, poate, poveste a genezei cind Zeului
                    Suprem i-a placut Pamintul a dat nastere prin
                    respiratia sa celor 7 zei ai genezei lumii, avindu-l
                    conducator pe Marele Zeu Dak-Sha. Acesta dupa ce s-a
                    uitat peste tot pe pamint a gasit un loc unde ape
                    albastre tisneau din munti impaduriti, dealuri
                    blinde ii inconjurau, acoperite de covoare verzi de
                    iarba, unde clima era blinda si … in timpul noptii
                    a populat acest spatiu sacru cu primii 10,000 de
                    fii, fii lui iubiti Dacii „the chosen people”.

                    –

Fax: +40 318 166 237

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: