Publicat de: Ovidiu Creanga | 17 Ianuarie 2011

Cât de actuală este reunificarea țării ?

Cat de actuala este reunificarea tarii?

In anii ’90-’91 a existat o confuzie generala atat in Basarabia cat si in Romania privind prioritatea nationala a reunificarii.
A fost o mare emulatie unionista, care s-a izbit de reticenta politicienilor (unii abia pasind in sfera politicului, deci lipsiti de orice experienta in domeniu) speriati inca de posibila reactie a Rusiei.
Se socotea ca recunoasterea independentei Republicii Moldova fata de URSS era primul pas spre unire. Au urmat manifestarile patriotice din Basarabia(podul de flori, tricolorul, imnul, ziua limbii romane, manifestarile la care participau sute de mii de oameni) care erau urmarite cu mandrie si speranta de populatia romaneasca de pe malul drept al Prutului si din intreaga lume.
Intre timp, in Romania situatia politica interna a inceput sa degenereze, sa se puna semne de intrebare asupra FSN-ului, populatia a fost dezbinata pentru a fi controlata, a inceput rafuiala impotriva partidelor istorice care a  culminat cu mineriadele.
Totusi, in timpul razboiului de secesiune din Transnistria , Romania a ajutat cu tehnica militara (ca sa folosesc un eufemism) puterea de la Chisinau.
Problemele interne diferite au contribuit la o mai mare detasare de idealul unirii asa incat aceasta problema a trecut undeva intr-un plan indepartat.
Sigur, ca aceasta nu este o scuza daca o privim in timp, dar cine a trait acele momente poate intelege ca starea de spirit generala initiala in favoarea unirii s-a estompat in timp.
Totusi invataura acelor momente ar trebui sa ne faca sa vedem mai limpede acum.
Intr-adevar, pe moment a parut mai inteleapta tergiversarea unirii, dar consecintele s-au dovedit catastrofale mai ales pentru basarabeni: revenirea in forta a comunistilor rusofili, politica de invrajbire si divizare a societatii, cresterea retoricii anti-romanesti, izolarea pe plan international, ramanerea in urma pe toate planurile, cresterea curentului statalist anti-unionist.
Pentru Romania, oscilarea intre datoria naturala de a ajuta Basarabia a fost considerata de guvernul comunist amestec in treburile interne cu vesnice interpelari pe la organismele internationale, iar recentele actiuni in forta de acordare a cetateniei romane se izbeste de suspiciunea Vestului (incitat, fara discutie si de Rusia), suspiciune care se manifesta si prin insinuarile legate de „gaurile nepazite” de pe granita de Est a UE.
Sigur, astazi atat Chisinaul cat si Bucurestiul se complac in sloganul „doua tari romanesti” si nu fac nimic pentru retrezirea sentimentului constiintei nationale PE AMANDOUA MALURILE PRUTULUI, urmate de re-unificare.
O alta scuza ar fi preturile enorme pe care ar trebui sa le suporte Romania , facandu-se comparatia cu reunificarea Germaniei. Fals, absolut fals. Economia Basarabiei se ridica cam la nivelul economiei judetului Vaslui.
O indepartare a orizontului unirii va conduce la pierderea entuziasmului din partea populatiei, iar din punct de vedere al dezvoltarii generale la o crestere a decalajului fata de Romania si cu atat mai mult fata de UE. Toate aceste supozitii fac extrem de credibila ipoteza re-intrarii Basarabiei sub influenta Moscovei, care va actiona in forta pentru recastigarea si mentinerea definitiva a influentei si chiar prezentei dincolo de Prut, mai ales ca atat UE cat, mai ales, SUA nu sunt interesate de situatia din aceasta zona de influenta si interes rusesc asa cum a fost consemnata inca in pactul dintre Stalin si Hitler.
Dar pentru unire, initiativa trebuie sa vina din partea Chisinaului, deoarece orice actiune a Romaniei in aceasta directie ar fi considerata mai mult decat imixtiune in treburile altui stat, ar fi numita chiar agresiune in retorica diferitilor factori pentru a influenta comunitatea internationala. Cu cat se intarzie mai mult, cu atat perspectivele unui singur stat romanesc se anuleaza.

Fara discutie, perspectiva unei politici de reunificare a Romaniei sperie cancelariile Occidentale prin reactia pe care ar avea-o Rusia, dar si prin falsa perspectiva a intrarii in UE a unei mari mase de cetateni nedoriti.

Este oare o situatie fara iesire? Personal consider ca solutia o constituie o diplomatie in tandem a Bucurestiului si Chisinaului, propunere pe care am facut-o si in trecut, dar care din cauza regimului anti-romanesc comunist nu a putut fi pus in aplicare.

Astazi, la Chisinau sunt alte forte politice care ar putea prelua aceasta initiativa.

Mircea Popescu

17 Ianuarie 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: