Publicat de: Ovidiu Creanga | 23 Decembrie 2010

Ce înseamnă „erou pozitiv

Ce înseamnă un „erou pozitiv”

Mi-au plăcut copiii de când mă știu, și ai altora , dar mai ales ai mei. Este drept că mi-a făcut plăcere și să-i fac, poate din astă pricină mi-au fost atât de dragi.

Am doua fete, Monica si Luminița, și ele la rândul lor au și ele copiii. Monica o are pe Sandra, și Luminița o are pe Simina și pe Daniel. Așă ca eu nu am stat degeaba și am contribuit la poluarea demografică a planetei noastre cu cinci ființe omenești.

Dar ca deobicei m-am luat cu vorba și era să uit ce aveam să spun.

Acum câțiva ani am citit un articol interesant scris de un doctor celebru hipnotist din Dublin, Irlanda, despre o întimplare de a lui. Numele lui îmi scapă, și chiar dacă l-aș ști nu vă ajută cu nimic. Era tânăr practicant, nu prea avea bani, așa că a acceptat să se ducă într-o tabară de vară de băieți de liceu ca instructor. Era cu capul plin de teorii cum trebuiesc educați copiii, și citea mereu tot ce-i cădea în mână pe aceasta temă. Ca în toate țările de alfel, mulți băieți adolescenți se apucă de fumat și nu mai scapă de beleaua asta toată viața. Doctorul nostru, cu capul plin de teorii educative a început să-i dădăcească pe băieți batându-i la cap și sfătuindu-i ce pacoste este fumatul și ce consecințe grave are. Rezultatul, practic toți băieții s-au apucat de fumat. Copiii au tendința să fie „Gică Contra”, și dacă le spui să nu facă ceva, tocmai aia fac.

Tuturor copiilor le plac poveștile, aș putea zice că chiar și nouă ăstora mari. Deci fetele mele nu erau o excepție și ascultau cu gura căscată când eu le spuneam câte trăznăi am făcut eu când eram mic. Le arătam semnele pe care le mai am în cap sau corp de la căzături sau julituri, porțiunea făra păr din vârful capului unde a aterizat o caramidă când furam castane în grădina publică din Chișinău. Le-am învățat și pe ele cum să fure mere și pere de la un pom al vecinului. Și iată cum, poate vă folosește și Dumneavoastră. Căuți o nuia mai lungă ca să poți ajunge cu ea cât mai sus în pomul ce trebuie prădat. Faci la unul din capete o despicătură cu briceagul și consolidezi deschiderea cu un bețișor sau o petricică. Te duci lânga pom, desigur în grădina ta și ochești para pe care vrei să o șterpelești. Binișor potrivești deschiderea pe care ai făcut-o în nuia astfel ca să intre codița perei în aceasta deschidere și brusc răsucești nuiaua. Codița se rupe și para rămâne agățată în vârful nuelii pe care  o cobori binișor și „recuperezi” prada. Le-am învațat cum să fure o găina cu o grăunță de porumb din curtea vecinului, sau din altă parte. Alegi o grăunță mai mare în care îi faci o găurică cu un ac de saltea sau cu un cui. Petreci o sfoară prin gaură și o înnozi. Arunci grăuța în direcția găinilor. Una sigur va inghiți grăuța. Astepți câteva minute până i-a ajuns bine în gușe. Atunci binișor începi să tragi sforicica spre tine. Găina sau cocoșul vin fără să vrea la tine. Le înhați și tuleo !. Le mai spuneam cun era obiceiul în Basarabia când murea cineva se facea așa zisul priveghi. Mortul statea cuminte întro cameră, și întristata adunarea benchetuia în camera vecină. Din timp în timp câte unul dintre meseni se ducea și pupa iconița de pe pieptul mortului. Ce faceau dracii de copii. Legau o mana a mortului cu o sfoară și se ascundeau undeva să nu fie văzuți dupa vre-un dulap sau sub vre-un pat, Când vizitatorul se apleca smerit să pupe iconița de pe pieptul mortului se pomenea că mortul îi ardea o labă. Vă închpuiți ce bine se simțea cel pălmuit de obicei se scăpa pe el. Când le spuneam asemenea bazaconii fetele mele jubilau și eu eram un erou. Apoi le spuneam cum la școala primara din Bardar, m-am umplut de râie și i-am umplut și pe părinți de abia am scăpat că ne-am uns cu puciosă pisată amestecată în untură de porc. Colac peste pupăză, am venit acasă plin ciotcă de păduchi de cap. Fiindcă sunt specialist un acest domeniu am să vă spun că sunt mai multe feluri de păduchi. Păduchi de cap, ce sălășluiesc numai în cap. Păduchi de corp, ce iși fac veacu numai pe corp și nu în cap. Păduchi lați, ce se bagă in piele unde este părul rar cum ar fi în părțile rușinoase, în sprincene, la subțiori și eventul în părul de pe piept dacă ești împodobit cu așa ceva. Mai sunt și așa zișii păduchi de lemn, adică plojnițile care-și fac cuibul în mobila de lemn și te atacă numai noaptea când nu e lumină și plonjază pe tine direct de pe tavan. Păduchii de cap tot de la școala i-am adus și biata mama, Dumnezeu să o odihnească a cumpărat un piptene des de corn de bou de la niște țigani și ne pieptănam cu el până la sânge apoi ne spălam cu leșie de cenușe de ciocălău de porumb. Apoi am început să le povestesc ce pramatie de elev eram. Fugeam de la școală și mă duceam cu alți golani și scrijeleam în pământ într-un dâmb unde făceau soldații tragere și scoteam plumbii. Apoi topiam plumbul ce de găsea într-o oală de fier și faceam un boț de plumb. Cu boțul ne duceam la o baba ce facea farmece și ne da câțiva lei pe el. Tot la liceu, ca să nu mă mai duc la școală, am spus mamii că mă doare rău burta. M-a dus la o mulțime de doctori și toți au dat cele mai năstrușnice diagnotice. Ba că am tuberculoză intestinală. Ba că am mațul gros prea subțire și alte trăznăi de biata mama plâgea că mă pierde. Ca să scap de la lecții îmi băgam și frecam o funza de coada șoricelului într-o nare și începea să curgă sângele. Atunci colegul de lângă mine, chipurile mă ducea la infirmerie și chiuleam amândoi. Sau mâncam creta și mi se ridica temperatura. Când le-am mai spus ca la sfîrșitul anului dădeam foc la condică, faima mea ajunsese la apogeu, că de fapt ce am descris până acum este nimica toată pe lângă de fapt câte parascovenii am făcut și le-am spus fetelor mele care mă ascultau hipnotozate.

Apoi le-am spus ca nu am vrut sa mă mai duc la școala, și m-am dus la circul lui Ivan Zaikin și am vrut să mă fac circar. Rezultatul, în clasa a patra am rămas repetent.  Mama disperată nu a știut ce să-mi mai facă și mi-a tras o bătaie soră  cu moartea și din bataia aia mi s-a limpezit mintea și m-am apucat de carte.  Am început să iau note mai bune și fetele mele s-au întristat când au văzut cum am decăzut și când le-am spus că am terminat Politehnica și am luat cea mai mare distincție, Magna cum Laude ca șef de promoție nici nu au mai vrut să se uite la mine, de fapt nici nu m-au crezut a trebuit să le arăt diploma. Ei atunci cum stăm cu eroii pozitivi, care au numai note mari, nu fură mere și struguri, nu fug de la școală, către cine sunt atrasi mai mult copiii ? Educația copiilor este mai complicată decât vi se pare la prima vedere.

Ovidiu Creangă                                                              Toronto            27 Martie 2003

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: