Publicat de: Ovidiu Creanga | 14 Septembrie 2010

SFANTA CRUCE – OBIECT SI SEMN AL DRAGOSTEI DIVINE

Carmen MARIN

SFÂNTA CRUCE – OBIECT ŞI SEMN AL DRAGOSTEI DIVINE

De două mii de ani creştinătatea se închină la Sfânta Cruce, obiectul pe care S-a jertfit plin de dragoste Fiul lui Dumnezeu, pentru întreaga omenire. Din obiect de tortură şi umilinţă, a devenit un  simbol al creştinătăţii. Braţele Mântuitorului Iisus Hristos întinse pe cruce au simbolizat adunarea tuturor oamenilor, sub oblăduirea Sfintei Sale Jertfe. Atunci a luat fiinţă Biserica în chip nevăzut, iar în chip văzut, în ziua Cinzecimii.

Cinstirea Sfintei Cruci scoate în evidentă dragostea şi evlavia noastră faţă de Dumnezeu. Îl cinstim pe Dumnezeu pentru că-L iubim şi Îi cinstim Sfânta Cruce şi ne închinăm ei, pentru că S-a jertfit pentru noi şi a luat asupra Lui toate păcatele noastre.

În Ţara Sfântă există Drumul Crucii numit şi Via Dolorosa. Acest drum a fost parcurs de Fiul lui Dumnezeu, purtând crucea pe spate pentru izbăvirea neamului omenesc. Drumul Crucii şerpuieşte printre străduţele întortocheate ale Oraşului Vechi al Ierusalimului, începând de la Mănăstirea Ecce Homo, până la Basilica Sfântului Mormânt. Este drumul tradiţional pe care L-a făcut Mântuitorul Iisus Hristos, putându-şi Crucea de la Sala de judecată a lui Pilat până la Golgota, locul răstignirii.

Drumul Crucii este întrerupt de 14 popasuri astfel:

          + Primul popas al Crucii marchează începutul calvarului. Un minaret reaminteşte locul unde Fiul Omului a fost condamnat la moarte.

          + Arcul Ecce Homo, unde Pilat l-a prezentat mulţimii pe Iisus spunând: „Priviţi Omul!” Mântuitorului I s-a pus coroana de spini şi a fost împins pe Drumul Crucii.

          + O capelă poloneză marchează prima cădere a Domnului nostru Iisus Hristos sub greutatea Crucii.

          + Tradiţia spune că Maica Domnului şi-a întâlnit Fiul, sub povara Crucii intr-un loc, unde se află o capelă armenească.

          + Al cincilea popas, însemnat cu paraclis franciscan, este locul în care Simon din Cirena, a fost silit să ducă el crucea Mântuitorului.

          + O coloană romană din Capela franciscană, reaminteşte a doua cădere a lui Iisus la ieşirea din oraş.

          + Mănăstirea Maicilor Surori ale lui Iisus s-a ridicat acolo unde Veronica a şters sudoarea de pe faţa Mântuitorului.

            + O cruce latină de pe zidul Mănăstirii greceşti, aminteşte de locul în care Iisus le-a consolat pe femeile care Îl plângeau.

          + În faţa locului crucificării Sale, Iisus a căzut pentru a treia oară.

          + Mântuitorul a fost dezbrăcat de veşminte la intrarea in Bazilică.

          + Principalul sanctuar latin a fost construit pe locul unde Iisus a fost bătut în cuie sub ochii Mamei Sale.

          + Altarul grecesc se află deasupra Rocii Calvarului, unde au fost ridicate crucile, a Mântuitorului şi a celor doi tâlhari.

          + După moartea Sa, Iisus a fost aşezat pe Piatra Durerii.

          + Un basorelief descrie ridicarea glorioasă a Mântuitorului din Mormânt.

          + Locul cel mai sfânt al creştinătăţii adăposteşte mormântul şi miracolul Învierii Mântuitorului.

Ca simbol Sfânta Cruce reprezintă unirea celor trei degete, formând un singur punct şi ducerea mâinii drepte  spre frunte spunând: „În numele Tatălui”,coborârea degetelor în dreptul inimi rostind „şi al Fiului”, apoi atingerea celor doi umeri dreptul şi apoi stângul, afirmând „şi al Sfântului Duh”. Săvârşirea Sfintei Cruci se termină cu „Amin”care înseamnă „aşa să fie”.

Prin Cruce creştinul înţelege şi necazurile pe care le are de înfruntat de-a lungul vieţii pământeşti.Tradiţia spune că fiecare om a primit o cruce pe care trebuie să o ducă cu demnitate, de la naştere până la moarte. Se spune că „o dată un creştin era nemulţumit de problemele vieţii pe care trebuia să le înfrunte. Se ruga adesea lui Dumnezeu plângându-se de greutatea crucii sale. Într-o noapte a avut un vis, în jurul lui se aflau multe cruci, unele mai mari altele mai mici, iar un înger l-a rugat să-şi aleagă crucea pe care o doreşte. După multe căutări a găsit o cruce mică de tot. Fericit, a spus că pe aceea o vrea, dar când a întors-o, a văzut că era numele lui scris pe cruce, aceea era a lui. Ruşinat, de atunci nu s-a mai plâns niciodată de problemele vietii, iar atunci când mergea la sfânta biserică, îi mulţumea lui Dumnezeu pentru crucea primită”.

Asemeni împăratului creştin Constantin cel Mare, cel care l-a învins pe Maxenţiu, punând semnul Sfintei Cruci pe hainele şi armele soldaţilor, să fim şi noi păstrători si apărători ai Crucii Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă Sfântul Constantin cel Mare a văzut, crucea în dreptul soarelui înaintea luptei cu împăratul Maxenţiu, noi să o vedem în sufletele noastre şi să o păstrăm cu mare dragoste. Să ne asemănăm şi noi cu Sfânta împărăteasă Elena, mama împăratului Constantin, cea care a căutat crucea Măntuitorului pe muntele Golgota. Noi să o căutăm în sfânta biserică şi să ne închimăm ei,plini de râvnă duhovnicească.

Carmen MARIN

Ziua Înălţării Sfintei Cruci

14 septembrie 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: