Publicat de: Ovidiu Creanga | 14 Septembrie 2010

De ce nu au votat basarabenii din Diaspora la referendum-ul din 5 sept.

Despre referendumul din Republica Moldova  sau

De ce moldovenii nu vor să-şi decidă viitorul

 

Iată că referendumul constituţional din Republica Moldova, despre care s-a vorbit atâta, s-a produs. Acum, când ştim că pragul de validare a acestuia, 33% de prezenţă la vot a alegătorilor, nu a fost atins, putem trage nişte concluzii.

Pentru început  aş vrea să mă refer la patru concluzii generale privind absenteismul  alegătorului basarabean.

Unu: Campania de promovare a referendumului a eşuat lamentabil. Esenţa acestui referendum, ideea de a oferi cetăţeanului simplu posibilitatea de a alege direct, prin vot secret, preşedintele ţării şi de a mări gradul de democraţie în stat şi de responsabilitate a  şefului statului în faţa alegătorului de rând, a rămas necunoscută de către majoritatea cetăţenilor. Prezentarea sondajelor triumfaliste (peste 73% de cetăţeni intervievaţi în cadrul unuia din acestea au declarat că vor participa la referendum) le-a jucat festa organizatorilor, creându-le iluzia că pot să stea liniştit, dar şi alegătorului de rând care a tras concluzia că de votul său nu depind pre multe – oricum cineva va vota. Astfel, una din cauzele absenteismului masiv  la evenimentul din 5 septembrie a fost proasta sa organizare şi lipsa unei clarviziuni politice privind dispoziţia electoratului.

Doi. Scandalul de corupţie Plahotniuc, lupta intestină dintre liderii Alianţei pentru Integrare Europeană desfăşurat în plină campanie electorală, şi  lipsa unui staff coordonat unit al AIE a determinat descurajarea participaţională şi organizaţională  a componentelor Alianţei în teritoriu. Văzându-se deja în campanie prezidenţială, liderii Alianţei au scăpat din vedere că echipele din teritoriu simt foarte bine dispoziţia lor şi le urmează exemplul şi comportamentul. Astfel că lipsa de interes faţă de referendum şi aroganţa cu care se tratează liderii Alianţei între ei, a determinat şi „efectul de domino” de  stabilire a unei atare atitudini în organizaţiile de bază ale partidelor, în raioane şi sate, liderii hrănindu-se, pe semne, cu rapoartele triumfaliste ale şefilor locali, precum că „ noi ţinem situaţia sub control”.

Trei. Politica de sabotaj a referendumului, promovată de partidul comuniştilor, a contribuit la diminuarea substanţială a interesului alegătorului simplu pentru referendum. Astăzi liderul comuniştilor, Vladimir Voronin, îi felicita pe cetăţeni pentru „gradul de responsabilitate” de care au dat dovadă, neparticipând la alegeri.  Ce nu simte liderul comunist e că lipsa de activitate şi absenteismul nu denotă nici pe departe responsabilitate sau maturitate. Dimpotrivă, îndemnul de a sabota referendumul, de a nu participa la un act democratic este unul nu numai iresponsabil, ci şi absolut nedemocratic. Alegătorul, şi aşa deziluzionat de mersul lucrurilor în Republica Moldova, ar putea înţelege că neparticiparea la orice vot, în orice împrejurări, este benefică în sine şi reprezintă un act de curaj şi responsabilitate. Cred că însuşi partidul lui Voronin ar putea suporta consecinţele nefaste ale unei atare politici în viitorul apropiat. Când chiar alegătorul său îşi va zice că rămasul acasă în ziua apropiatelor alegeri parlamentare din noiembrie e mai bun decât mersul la vot. Sau comuniştii cred că poporul este o turmă care poate fi mânată  uşor în orice direcţie? Azi staţi acasă, că aşa e responsabil, iar mâine – veniţi şi ne votaţi, că şi asta e la fel de responsabil. Cred că această mostră de gândire autoritară şi nedemocrată deconspiră plenar ideologia  comuniştilor, care consideră alegătorul un simplu şurub nesemnificativ în propria maşină sofisticată a puterii.  

Mai menţionez că, după mine, introducerea pragului de 33% pentru referendum a fost o greşeală. Sfatul Comisiei de la Veneţia (de a elimina pagul minim) trebuia urmat şi astăzi am fi avut o altă situaţie. Să nu fi fost acest prag, sunt convinsă că ar fi fost o participare masivă la referendum, ştiindu-se că acesta va fi validat oricum.

Patru. Rezultatele referendumului denotă faptul că Republica Moldova mai este rătăcită în tranziţie, că nu şi-a determinat clar nici acum, după 20 de ani de independenţă, nici de unde vine (aici putem menţiona cu tristeţe disputele identitare şi lingvistice interminabile, atitudinea societăţii faţă de decretele preşedintelui interimar Mihai Ghimpu, privind ziua de 28 iunie 1940, decorarea grupului Ilaşcu cu Ordinul Republicii, rezultatele invizibile ale comisiei parlamentare privind crimele comunismului, ale comisiei Nagacevschi privind evenimentele din 7 aprilie 2009 ş.a.m.d), nici unde merge (rămânerea lipsită de orice sens economic sau politic în structurile CSI şi,  concomitent,  declaraţiile de integrare europeană care nu sunt susţinute de o rapidă şi eficientă reformă juridică şi economică, de luptă cu corupţia etc). Această politică duplicitară, promovată de la independenţă încoace, a „viţelului blând” care vrea să sugă de la două vaci, nu face decât să stimuleze corupţia, sărăcia şi migraţia crescândă a moldovenilor. Sau Uniunea Europeană şi România, cu tot „tacâmul” democratic al identităţii noastre şi al limbii române, al reformelor eficiente şi al lichidării sărăciei şi corupţiei (vezi modelul concludent georgian promovat dur şi cu succes de către Mihail  Saakaşvili), sau spaţiul pro-rusesc, bântuit de corupţie, moldovenism primitiv şi sărăcie. Aut aut, tertium non datur.

 

Concluzii. Este pentru prima oară când Codul Electoral a permis votul cetăţenilor în afara misiunilor diplomatice de peste hotare.  Drept rezultat, la cele 79 de secţii de vot, deschise peste hotarele Republicii Moldova, şi-au spus cuvântul 19.703 de cetăţeni ai Republicii Moldova. Este mult sau puţin, ne întrebam, sperând că sutele de mii de cetăţeni moldoveni, fugiţi de răul comuniştilor de la 2001 încoace, vor veni cu sufletul la gură să decidă soarta Basarabiei noastre năpăstuite. Şi iată că, în loc de un câteva sute de mii, avem doar…puţin peste 19 mii, insuficient pentru a determina soarta referendumului. Speranţele investite de către politicienii din Chişinău în diaspora, despre care se credea că votează  necondiţionat şi solidar cu Alianţa, s-au spulberat ca prima fulguire de noiembrie.

Să încercăm să stabilimde ce.

Dar mai întâi, aş vrea să spun câteva cuvinte despre exeprienţa mea personală din Montreal, la secţia de votare 344, unde am fost, în ziua respectivă, membră a biroului electoral.

Prezenţa la vot a basarabenilor a fost impresionantă. Din 1370 de voturi, oferite de cele 6 secţii de votare din SUA şi Canada, 705 voturi, adică peste 50%,  aparţin membrilor comunităţii din Montreal. Mai menţionăm că în conformitate cu datele Comisiei Electorale Centrale, rezultatul votului la Montreal este superior celui din secţia consulară a Republicii Moldova din Bucureşti (655), Torino (598), Portugalia (403), Moscova (388) etc. Asta în condiţiile în care în aceste ţări basarabenii constiuie comunităţi de zeci şi sute de mii.

Mai menţionăm că în turul I al alegerilor prezidenţiale în România, din 22 noiembrie 2009, la secţia de votare  nr.30 din Montreal s-au prezentat 822 de cetăţeni români cu drept de vot. Şi asta ţinându-se cont de faptul că diaspora romanească din Montreal depăşeşte cifra de 50 de mii de cetăţeni, iar cea din Republica Moldova nu ajunge nici la 7 mii.

Deşi a fost pentru prima oară când în Canada a avut loc un scrutin, permis oficial cetăţenilor poroveniţi din Republica Moldova, prezenţa la vot, atitudinea alegătorului faţă de procesul democratic, a fost una deosebită.

Totuşi, numărul de participanţi la procesul electoral al diasporei atât la Montreal, cât şi în alte ţări, a fost mult mai mic decât ne-am fi putut aştepta, fiind cunoscută dorinţa celor plecaţi de acasă din cauza regimului roşu de a influenţa în bine situaţia din Republica Moldova.

Care sunt cauzele că diaspora basarabeană, căpătând pentru prima oară în istorie dreptul de vot în afara misiunilor diplomatice, nu a reuşit să determine rezultatul referendumului din 5 septembrie? Ştiu că, inspiraţi de exemplul determinant al votului diasporei în alegerea preşedintelui Băsescu în 2009, unii lideri de la Chişinău au avut iluzia că votul diasporei este deja în buzunarul lor. Iată că nu a fost dat să fie aşa.

După mine, există mai multe cauze, unele fiind legate de concluziile de mai sus, altele reprezentând opiniile pe care mi le-am format din experienţa proprie, la secţia de votare 344, din 6767 Côte-des-Neiges.

Prima. Lipsa  unei politici coerente privind promovarea imaginii Republicii Moldova peste hotare. Nu există, în opinia mea, un plan bine chibzuit, susţinut din bugetul statului, cel puţin privind Canada. Fiind atât de departe, de cealaltă parte a oceanului, Republica Moldova nu ştiu dacă există pentru Canada, precum nici Canada, dar şi cetăţenii proprii stabiliţi aici, am impresia, că nu există pentru Republica Moldova. Lipsa unei ambasade,  a unui consulat sau cel puţin a unui consul onorific al Republicii Moldova denotă fie lipsa de interes pentru acest spaţiu, fie existenţa unor interese ascunse de ochii noştri şi suntem în drept să cerem guvernării de la Chişinău să ia măsuri urgente privind impulsionarea relaţiilor economice şi diplomatice cu un stat G7, în care sosesc, cu acte în regulă, sute de familii basarabene anual, fluxul acesta părând să crească pe an ce trece.

A doua.  Se pare că mentalitatea perimată privind Occidentul afectează în mare măsură şi noua guvernare. Atitudinea faţă de canadieni, ca faţă de oameni bogaţi şi darnici, se simte în Republica Moldova la orice nivel. Unii consideră, de exemplu, că moldovenii stabiliţi în Canada, nu ştiu ce să facă cu banii şi abia aşteaptă să vină cineva să le ceară ceva. Această atitudine nu are nimic în comun cu realitatea.

Comisia Electorală Centrală a Republicii Moldova nu a alocat secţiei de votare 344 din Montreal  pentru referendumul din 5 septembrie 2010, nici un bănuţ. Comunitatea a trebuit să suporte, din donaţii, cheltuielile pentru chiria sălii, pentru urnele şi cabinele de vot, pentru hârtie şi imprimantă, pentru cafeaua şi plăcinţelele oferite echipei de voluntari implicate în procesul electoral. Nici măcar nu am fost întrebaţi, dacă avem de unde achita cheltuielile pentru referendum.  Delicat, la telefon, am fost informată că bani nu-s şi că preşedintele biroului electoral al secţiei noastre, venit de la Washington, dispune de o sumă „impresionantă” pentru cheltuieli de protocol …30$. Am înţeles aluzia şi nu am mai stăruit asupra aspectului financiar al problemei. Citeam  recent pe Unimedia care îl citează pe primul-ministru Vlad Filat că 120 mii euro se oferă de către partenerii europeni pentru deschiderea celor 79 secţii de votare peste hotare. Am impresia ca nu vom afla niciodată cine şi cum a cheltuit aceşti bani. Cel puţin în ce priveşte Montrealul…

A treia. Aroganţa tradiţională a autorităţilor faţă de diasporă şi siguranţa că aceasta nu are nevoie de nimic, nici măcar de încurajare, în schimb este datoare să ofere clasei politice de la Chişinău, necondiţionat, întregul sprijin şi votul. Astfel, după 5 septembrie, tot sunt întrebată, cu cine sunt şi de ce la Montreal  nu s-a votat mai bine… De parcă diaspora este obligată cu ceva clasei politice din Chişinău. După cum am spus, comunitatea de aici a votat mult mai bine decât alte comunităţi, este mai bine organizată, are un site, www.moldovaquebec.ca, o bază de date solidă etc. Totuşi, această activitate este desfăşurată de către membrii comunităţii în scopuri statutare, stabilite în conformitate cu legislaţia  guvernului canadian, şi are drept menire ajutorarea informaţională a noilor veniţi, susţinerea acestora în procesul de integrare şi nu deservirea intereselor clasei politice de la Chişinău. Membrii comunităţii sunt gata să contribuie la dezvoltarea democraţiei în Republica Moldova prin votul lor, dar aşteaptă să vadă că prezintă un interes viu pentru guvernarea de la Chişinău şi nu sunt doar folosiţi în campaniile electorale ca maşină de vot.

Cine sunt moldovenii din Canada? De regulă, sunt familii tinere, cu studii superioare, cu copii mici, determinaţi s-o ia de la început, să asigure copiilor lor un viitor sigur şi stabil, Canada aflându-se pe locul I din lume la capitolul politici de susţinere a imigraţiei. Cetăţenii Republicii Moldova, stabiliţi aici, îşi recapătă, în scurt timp, sentimentul demnităţii şi al respectului pentru propriile drepturi, fiindcă aici sunt trataţi, de regulă, în conformitate cu standardele civilizaţiei, şi nu mai acceptă să fie desconsideraţi din nou ca acolo, în cealaltă parte a oceanului, de unde au plecat în căutarea unei vieţi mai bune.

De aici şi prezenţa mai slabă a diasporei moldoveneşti de la votul din 5 septembrie 2010 în general, şi a celei din Montreal în particular. Nefiind prezente în Canada, neavând o politică clară privind interacţiunea cu diaspora, elitele politice de pe malul Bâcului riscă să aibă o dinamică negativă  a votului cetăţenilor stabiliţi peste hotare care aşteaptă de la acestea respect pentru votul lor, pe de o parte, şi eficienţă în realizarea scopurilor declarate înainte de alegeri, pe de altă parte.

Să sperăm că lecţia amară a referendumului va fi însuşită şi că soluţiile alese de Alianţă în perioada ce a mai rămas până la noile alegeri, vor fi în măsură să rupă Republica Moldova de pe orbita veche şi depăşită a corupţiei, dedicaţiei pentru valorile sovietice perimate, a cumătrismului şi a intereselor meschine şi s-o pună, în sfârşit pe „ecartamentul” european, cu tot tacâmul inerent – reformă politică, juridică şi economică,  un sistem de impozite simplu şi transparent, lichidarea corupţiei, relaţii deschise cu statele lumii şi respectul pentru drepturile omului la orice nivel.

Numai cu această condiţie diaspora din Montreal va fi mereu „pe fază” şi va susţine prin votul său forţele democratice.

Ala Mândâcanu

cm.quebec@yahoo.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: